Piața Creditului Internațional

Creditul internaţional reprezintă valoarea bănească sau materială pe care o persoană, numită creditor, o acordă temporar (fără contrapartidă) altei persoane, numită debitor, contra unui cost numit dobândă. Creditorul nu transferă dreptul de dispoziţie, ci doar dreptul de folosinţă temporară în vederea utilizării uzufructului; o parte a acestuia din urmă se restituie creditorului sub formă de dobândă. Creditul este o alocare de fonduri băneşti sau valoare materială, care are un termen de rambursare la o anumită scadenţă, rambursare care se poate efectua o singură dată în întregime (mai rar) sau în mai multe etape, eşalonat, la intervale convenite în acordul de credit dintre creditor şi debitor.

Creditul sub formă bănească, necondiţionat de o anumită tranzacţie comercială sau de modalitatea de folosire, se numeşte credit financiar. Un alt tip de credit este cel comercial prin care o persoană (vânzătorul) livrează bunuri şi servicii nu cu o plată imediată, ci după un anumit timp, la un anumit interval după livrare. Amândouă tipuri de credit reprezintă o cedare a dreptului de folosinţă a fondurilor şi valorilor, dar pentru o perioadă de timp limitată, după care urmează rambursarea valorii creditate şi plata în acest interval a unei dobânzi pentru perioada de credit.

Piaţa creditului internaţional reprezintă totalitatea tranzacţiilor băneşti pe termen scurt şi mijlociu, generate de mişcarea capitalului şi a mărfurilor cu plată eşalonată, instituţiile şi firmele care acordă, primesc şi garantează credite în bani sau bunuri cu plata în viitor, precum şi reglementările naţionale şi internaţionale care formează cadrul juridic al circulaţiei fondurilor băneşti.

Creditul internaţional şi piaţa acestuia au cunoscut – în dezvoltarea lor – formele creditului comercial (tradiţional) şi eurocreditelor. Creditul internaţional a evoluat o dată cu adâncirea diviziunii internaţionale a muncii şi diversificarea fluxurilor economice internaţionale în direcţia segmentării lui: continuarea creditului comercial tradiţional în forme noi şi complexe intervenind în diferite faze şi pe tot parcursul derulării tranzacţiilor comerciale internaţionale. Volumul creditului comercial tradiţional a crescut, dar ponderea lui pe piaţa creditului internaţional cu durata până la 5 ani (credite pe termen scurt şi mijlociu) a scăzut ca urmare a apariţiei unui alt tip de credit, tot pe termen mijlociu – eurocreditele.

Piaţa creditului internaţional tradiţional reprezintă totalitatea relaţiilor de formare a fondurilor de creditare într-o monedă străină pentru cel puţin unul dintre parteneri, instituţiile bancar-financiare care operează cu fonduri băneşti, precum şi reglementările derulării tranzacţiilor cu valute. Creditele comerciale sunt de două categorii: a) credite-furnizor; b) credite-cumpărător.

a) Creditele-furnizor sunt acordate de către exportatori importatorilor pe termen scurt, mediu şi, uneori, pe termen lung. Întrucât foarte puţini furnizori care vând pe credit au suficiente resurse pentru a-şi acoperi financiar nevoile de producţie pe perioada creditului, majoritatea furnizorilor se refinanţează prin împrumuturi luate de la instituţii de credit.

Finanţarea este acordată prin avansuri contra bilete la ordin semnate de importator sau contra unei trate asupra importatorului şi acceptată de acesta sau prin scontarea biletelor la ordin şi a tratelor. Instituţia de credit respectivă se refinanţează de cele mai multe ori la o instituţie specializată în acordarea creditelor de export, la o instituţie specială de refinanţare a creditelor sau la banca centrală.