Elemente de Informatică Aplicată

CAPITOLUL 1.

SISTEME INFORMAŢIONALE.

SISTEME INFORMATICE.

1.1. Noţiunea de informatică

Noţiunea de informatică a fost creată prin asocierea a două cuvinte: informaţie şi automatică, în limba franceză INFORmatique et autoMATIQUE. Din această asociere rezultă că informatica se ocupă cu problemele corelate între ele ale informaţiei şi ale automaticii, sau cu prelucrarea automată a informaţiilor sau a datelor.

Pornind de la acest concept prin noţiunea de informatică se desemnează două laturi ale activităţii umane:

- O latură ştiinţifică, care priveşte informatica ca o ştiinţă în continuă formare şi structurare, şi care are ca prim obiectiv studiul, elaborarea şi utilizarea sistemelor informatice sau de prelucrare automată a datelor.

- O latură tehnică, care priveşte informatica ca pe o meserie, cu toate atributele unei meserii, care constă în arta de a executa anumite operaţiuni specifice informaticii, în vederea prelucrării automate a datelor.

În informatică, la fel ca în orice ştiinţă se operează cu noţiuni, concepte, mărimi primare şi derivate. Aceste concepte, noţiuni sunt corelate prin legi pentru descrierea diferitelor fenomene şi aplicaţii care îi sunt proprii. Determinarea şi definirea acestor concepte şi legi în mod riguros şi clar, permite şi uşurează abordarea, înţelegerea şi însuşirea informaticii ca ştiinţă şi ca meserie.

Legea care se are în vedere înainte de toate, este legea potrivit căreia calitatea informaţiilor de ieşire dintr-un sistem este în funcţie de calitatea informaţiilor la intrarea în sistem.

Informatica a apărut ca ştiinţă în al cincilea deceniu al secolului nostru, în strânsă legătură cu apariţia şi dezvoltarea calculatoarelor electronice. Din acest motiv informatica a fost un timp denumită „ştiinţa calculatoarelor".

1.2. Noţiunea de informaţie

Rezolvarea corespunzătoare a problemelor din ce în ce mai complexe, în toate activităţile vieţii sociale şi economice, reclamă ridicarea calităţii activităţii de conducere la toate nivelurile.

Perfecţionarea acestor activităţi are ca premiză informaţia. În sens primar, termenul de informaţie înseamnă o înştiinţare, în general „un mesaj despre anumite lucruri sau evenimente care au avut, au, sau vor avea loc".

Prin informaţie se înţelege orice mesaj care măreşte gradul de cunoaştere al unei fiinţe umane în raport cu mediul înconjurător (altfel spus, informaţia reprezintă cantitatea de noutate adusă de un mesaj din lumea reală înconjurătoare). În activitatea de conducere informaţia este „materia primă" cu care se lucrează în vederea luării deciziilor. Cu cât informaţia este mai clară, mai concisă cu atât deciziile luate sunt mai corecte. Ea este cea care stă la baza formulării deciziilor, a acţiunilor şi a îndeplinirii obligaţiilor. La baza informaţiei stă noţiunea de dată. Prin dată se înţelege orice mesaj primit de un receptor, sub o anumită formă. Nu orice dată poate fi o informaţie. Relaţia dintre date şi informaţii este ilustrată în figura 1.1.

Fig.1.1. – Relaţia dintre informaţii şi date

O definiţie foarte concretă asupra diferenţei dintre informaţie şi dată a fost dată de Peter Ferdinand Drucker (1909-): „Informaţia este o dată plină de scop şi de înţeles”.

Toate datele care intră în sistem sunt analizate, triate şi numai o parte dintre ele vor alcătui informaţiile necesare luării unei decizii.

Informaţia reprezintă obiectul prelucrării şi totodată, principala categorie de resurse utilizate în sistemele informaţionale, respectiv informatice, alături de celelalte categorii de resurse: personalul de specialitate, echipamentele de prelucrare şi instrumentele de utilizare a acestor echipamente (metode şi tehnici de analiză şi proiectare, limbaje de programare, pachete standard de programe de aplicaţii, sisteme de operare, metode şi tehnici de organizare şi prelucrare a informaţiei etc.). Informaţia este elementul cel mai dinamic al sistemelor informaţionale, respectiv informatice, fiind elementul care dă viaţă acestor sisteme.