Extras din curs
INTRODUCERE
- Chimia analitică se ocupă cu studiul metodelor de analiză chimică și
analiză fizico-chimică.
- Analiza chimică stabilește compoziția calitativă și cantitativă a
substanțelor.
- Obiectivul chimiei analitice stabilirea bazelor teoretice și practice ale
metodelor de analiză chimică, metode care furnizează informații calitative,
semicantitative și cantitative despre compoziția elementală, funcțională și
structurală a oricărui compus natural sau sintetic.
- Analiza chimică calitativă se ocupă de identificarea elementelor, grupelor
de atomi (ioni) care există într-o substanță naturală, produs artificial sau
sintetic.
- Analiza chimică cantitativă are drept scop determinarea cantității din
fiecare component prezent în substanța analizată.
- Chimia analitică cantitativă are ca obiect determinarea proporției
diferitelor elemente din substanța de analizat sau diferitelor substanțe din
amestecul de analizat, prin metode de analiză cantitativă.
Continuturi necesare in studiul chimiei analitice
- Efectuarea unor analze chimice necesită cunoștințe teoretice
de bază:
- - legile fundamentale ale chimiei (legea conservării maselor,
legile proporțiilor, legea volumelor constante, legea
echivalenților chimici etc.);
- - legea echilibrului chimic;
- - proprietățile fizico-chimice ale substanțelor;
- - comportarea substanțelor în soluții apoase și neapoase;
- - tipuri de reacții în soluții apoase cu aspectele lor teoretice și
practice.
Metode de analiza
- Alegerea metodei de analiză se face în funcție de domeniul de concentrație, precizia și
sensibilitatea cerută, selectivitatea și rapiditatea.
- In functie de concentrația (cantitatea) substanței din proba de analizat, metodele
de analiza sunt:
- macroanalize(100 mg)
- microanalize (1 mg)
- semimicroanalize (0,001 mg = 1 μg)
-
- Sensibilitatea și precizia metodei
- Sensibilitatea metodei se referă la concentrația minimă dintr-o substanță, ce poate fi
determinată cu o anumită siguranță.
- Precizia se referă la corectitudinea rezultatului obținut printr-o metoda analitică. La fel
ca și sensibilitatea, precizia variază de la o metodă la alta.
- Selectivitatea metodei
- Selectivitatea este proprietatea unei metode de a furniza o precizie mai mare la
determinarea unei anumite substațne, comparativ cu alte substanțe coprezente. Cu cât
proba de analizat este mai complexă, cu atât metoda analitică trebuie sa fie mai
selectivă.
TIPURI DE METODE ANALITICE
- Metodele analitice pot fi împărțite în metode chimice și metode
instrumentale.
- Metodele chimice se bazează pe diferite operații chimice, folosind
sticlăria de laborator formată din aparate simple. In general, în metodele
chimice se măsoară masa sau volumul.
- Metodele instrumentale implică utilizarea unui echipament mult mai
complicat, bazat pe principii electronice, optice sau termice.
- In chimia analitică există cinci tipuri principale de metode de analiză:
- analize volumetrice
- analize gravimetrice
- analize electrometrice
- analize optice
- analize de separare.
PRINCIPIILE GENERALE ALE ANALIZEI VOLUMETRICE
- Metodele analizei volumetrice cuprind procedeele bazate pe măsurarea
volumelor unei soluții de reactiv a cărei concentrație este cunoscută si care
se adauga probei de analizat într-o anumită proporție, corespunzatoare
relațiilor stoechiometrice ce se stabilesc în reacția chimica dintre speciile
chimice studiate.
- “Volumetrie" = metodă de analiză cantitativă in care se măsoară volume de
soluție.
- metoda volumetrică = "metodă titrimetrică", deoarece operația principală
folosită în volumetrie este titrarea.
- Titrare - operația de adăugare - picătură cu picătură - a soluției de reactiv
de concentrație exact cunoscută (soluție titrată) peste soluția de analizat,
până la atingerea punctului de echivalență.
- Sfârșitul reacției de tipul aA+bB=cC+dD, în care toată cantitatea din
componentul de dozat (A) a reacționat cu soluția de concentrație cunoscută
(B) adăugată se numește punct de echivalență, și reprezintă momentul în
care substanțele A și B au reacționat total în cantități echivalente.
Punct de echivalenta. Punct final
- Pentru stabilirea punctului de echivalență se utilizează una din
proprietățile soluției care, la punctul de echivalență sau foarte
aproape de acesta, suferă o schimbare bruscă ce poate fi sesizată
fie vizual, fie cu ajutorul unui instrument de măsură.
- În general, în operația de titrare punctul de echivalență se stabilește
cu o anumită eroare, deoarece variația proprietății examinate nu
coincide exact cu momentul echivalenței. Momentul în care se
percepe o schimbare fizică a sistemului (ca, de exemplu,
schimbarea de culoare, apariția sau dispariția unui precipitat,
variația bruscă a potențialului sau conductibilității soluției etc.) se
numește punct final al titrării.
- Punctul de echivalență reprezintă, de fapt, punctul final teoretic al
titrării. În general, nu există o suprapunere perfectă între punctul de
echivalență și punctul final al titrării.
Stabilirea punctului final al titrării
- metode vizuale, care utilizează diferite substanțe
chimice numite indicatori chimici; punctul final este indicat
prin schimbarea unei anumite proprietăți a indicatorului, ușor
de observat (culoare, fluorescență, turbiditate etc);
- metode instrumentale, care măsoară cu ajutorul unui
instrument adecvat o anumită mărime fizică ce variază în
timpul titrării (titrare conductometrică, potențiometrică,
spectrofotometrică, radiometrică).
Preview document
Conținut arhivă zip
- C1-C2 Chimie analitica cantitativa.Volumetrie [Compatibility Mode].pdf
- C3 gravimetrie.ppt
- C4 CHIMIE ANALITICA CANTITATIVA.ppt
- C5 Exprimarea si prelucrarea rezultatelor analizei chimice.ppt
- C6 INDICATORI.ppt
- C7 VOLUMETRIA DE NEUTRALIZARE MEDIU APOS.ppt
- C8 VOLUMETRIA REDOX.ppt