Fabricația și microfabricație

1. Definiție

Termenul fabricație desemnează realizarea de produse finite sau semifinite, cu o geometrie bine precizată, prin transformarea unei materii brute cu ajutorul unor diferite metodici și tehnici lucru. Orice fabricație se desfășoară în următoarele condiții [Bej. 02]:

- obiectul fabricației - ce produse se realizează;

- agentul de lucru - cine realizează transformarea materiei prime sau materialului;

- metodele și tehnicile de lucru folosite;

- spațiul de lucru - unde se realizează fabricația și condițiile privind dotarea și organizarea spațiului de lucru;

- momentul fabricației - când are loc fabricația.

Între cerințele menționate sunt stabilite interrelații funcționale [Mar.19].

2 Procesul de fabricație

Procesul de fabricație este alcătuit din diferite procese tehnologice care urmăresc transformarea succesivă a materiei prime sau semifabricatelor în produse finite diferențiate prin caracteristici de material și de geometrie [*Dub.98]. Între procesele tehnologice componente există legături funcționale determinate de scopurile fabricației.

Procesul de fabricație este constituit din următoarele categorii de procese tehnologice:

- procesul de elaborare a semifabricatelor. Cuprinde procedeele prin care se obțin semifabricatele necesare, cum ar fi: debitare din laminate, turnare, deformare la cald (forjare liberă, matrițare), deformare la rece sau sudare. Asigură calitatea materialului semifabricatului prin proprietățile fizico-mecanice impuse cât și cerințele dimensionale și de configurație ale semifabricatului;

- procesul tehnologic de prelucrare (machining process - în l. engleză). Are ca funcție de bază modificarea formei geometrice și a dimensiunilor semifabricatului de prelucrat, a calității suprafețelor materialului prelucrat în scopul obținerii piesei finite. Pentru desfășurarea procesului tehnologic de prelucrare se folosesc instalații, utilaje, mașini-unelte etc.;

- procesul tehnologic de tratament termic. Are funcția de a asigura structura necesară a materialului cât și proprietăților fizico-mecanice impuse. Tratamentele termice pot fi realizate în volumul materialului (tratamente termice în volum) prin operații tehnologice de călire, revenire, îmbătrânire etc. sau la suprafața materialului (tratamente termice de suprafață) prin procese termochimice, cum ar fi cementare, nitrurare brunare, cromare, nichelare, eloxare etc.;

- procesul tehnologic de finisare. Are ca funcție asigurarea finală a formei geometrice, dimensiunilor și stării suprafețelor materialului piesei finite în conformitate cu documentația de proiectare a piesei finite;

- procesul tehnologic de asamblare. Constituie, în succesiunea prelucrării materiei prime sau semifabricatului, partea finală a procesului de fabricație prin care se obține produsul finit. În acest scop se folosesc diferite procedee de asamblare a componentelor care alcătuiesc produsul finit.;

- procesul tehnologic de control și de încercare. Are funcția de bază asigurarea conformității rezultatului fabricării în fiecare etapă (succesivă) a procesului de fabricație cu prevederile documentației tehnologice de fabricare inclusiv a conformității produsului final cu cerințele prevăzute în documentația de proiectare. În cazul produsului aflat în curs de fabricație, conformitatea produsului fabricat se verifică prin două modalități: a. autoinspecții sau autocontroale efectuate de operatorii echipamentelor și mașinilor de lucru; b. inspecții sau încercări efectuate în puncte de lucru, special amplasate în succesiunea operațiilor fluxului tehnologic, numite puncte de inspecție sau puncte de control dotate cu mijloacele de inspecție și/sau de control adecvate;

- procesul tehnologic de recepțiea produsului finit. Reprezintă partea finală a unui proces de fabricație. Are funcția de bază confirmarea livrării către piața de desfacere a produsului sau lotului de produse în condițiile de calitate impuse.