Extras din curs
Istoric
1770 - Scheele, Rouelle - preocupări pentru izolarea, purificarea și studiul substanțelor organice. Acidul oxalic, maleic, citric - din plante; ac. uric, ureea - din animale.
1784 Aplicând metoda arderii, Lavoisier stabilește calitativ că substanțele organice sunt compuse din carbon, hidrogen, oxigen, azot
1809 J.J. Berzelius propune termenul de
”Chimie organică” - Teoria Forței vitale
1828 Wöhler - a sintetizat ureea
AgNCO +NH4Cl NH4NCO +AgCl
NH4NCO H2N―CO―NH2
1830 J. Von Liebig - metoda analizei cantitative
Definiția chimiei organice
1889 chimistul german K. Schorlemmer chimia organică este chimia hidrocarburilor și a derivaților lor. (definiție pune la baza chimiei organice molecula de metan).
Obiectul de studiu al chimiei organice:
metodele de sinteză a compușilor organice
metodele fizico-chimice de stabilire a structurii moleculelor sintetizate sau izolate din natură
studiul reactivității în funcție de structură și elucidarea mecanismelor de reacție
Structura compușilor organici
1864 A. Butlerov “Teoria structurii compușilor organici”
C și H - elemente principale;
O, N, X (F, Cl, Br, I), S, P, Mn+ - elemente organogene.
Se stabilesc:
Ordinea în care se succed atomii în moleculă
Tipul de legături dintre atomi - energia de legătură
- distanțe interatomice, unghiul de valența
Influența reciprocă a atomilor în moleculă
natura și intensitatea interacțiilor (efecte electronice)
Dispoziția în spațiu a atomilor (geometria moleculei)
Importanța stabilirii structurii:
Relația: STRUCTURĂ - PROPRIETĂȚI
Exemplu: C3H7O2N; H3C - CH - COOH; H2C - CH2 - COOH;
(ac. α amino propanoic) NH2 NH2 (ac. β amino propanoic)
Conținut arhivă zip
- Chimie organica.ppt