Comerț Internațional

Caracterul biunivoc al relatiei comert exterior – dezvoltare economică: este unanim recunoscut că pe parcursul întregii evolutii economice au existat interrelatii strânse si complexe între comertul exterior si dezvoltare economică. Ele sunt evidente atât la nivelul exporturilor, cât si la nivelul importurilor.

Exporturile permit fructificarea economiilor de scală prin lărgirea productiei si cresterea gradului de utilizare si valorificare a factorilor de productie permise de accesul pe pietele străine. Mai mult, ele procură mijloacele de plată în valută pentru achizitionarea mărfurilor din import. La rândul lor, importurile în functie de obiectul lor, exercită efecte benefice de intensitate diferită asupra procesului de dezvoltare. Asa-numitele importuri necesare având ca obiect produse pentru care nu există factori de productie locală acoperă importante segmente ale cererii de bunuri de consum sau de productie care ar rămâne nesatisfăcute de produsele autohtone. Apoi, importurile alternative, având ca obiect mărfuri care ar putea fi asimilate în productia proprie dar în conditii de slabă eficacitate, permit alocarea factorilor de productie interni unor activităti mai profitabile. De asemenea, ele sustin procesul dezvoltării, atât atunci când sunt compuse din bunuri de consum care asigură un standard de viată mai ridicat si mai ales atunci când au ca obiect bunuri de productie si mijloace tehnice avansate care permit desfăsurarea si modernizarea activitătii unor ramuri de productie autohtone. Cu alte cuvinte, per ansamblu, dincolo de limita importurilor necesare aflate si ele în relatie directă cu procesul dezvoltării, comertul exterior apare ca un instrument de specializare internatională.

El permite alocarea factorilor de productie interni activitătilor caracterizate prin înaltă productivitate si profitabilitate, furnizoare de mărfuri destinate satisfacerii cererii interne si exportului, contribuind astfel la cresterea output-ului national. La rândul său, dezvoltarea economică se repercutează în mod direct asupra exporturilor.

În proportii diferite, cresterea output-ului national poate genera ofertă aditională de exporturi si cerere suplimentară de importuri. Prin urmare, relatia comert exterior – dezvoltare economică este biunivocă si teoria economică are sarcina de a studia ambele laturi ale corelatiei si anume, pe de o parte impactul produselor în cresterea si dezvoltarea economică asupra comertului exterior, si pe de altă parte, influenta comertului exterior asupra cresterii si dezvoltării economice.

Desi interconexiunile dintre comert si dezvoltare economică sunt evidente în macroeconomie, cei doi termeni ai binomului au fost studiati preponderent separat; astfel s-au conturat două secvente distincte ale macroeconomiei si anume: teoria comertului international si teoria dezvoltării economice. Prima si-a asumat ca obiect de studiu definirea criteriilor de specializare internatională, evaluarea avantajelor generate de comertul exterior, explicarea modului de repartitie a acestora între partenerii de schimb si fundamentarea politicilor comerciale care să asigure maximizarea lor. A doua studiază cu precădere determinantii cresterii si dezvoltării economice concretizati în principal în dotarea cu factori de productie, investitiile în capitalul fizic si intrastructură, progresul tehnologic, apoi educatia si pregătirea profesională (se introduce în analiza economică prin termenul generic de capital uman). Interferentele între aceste două secvente s-au înregistrat încă din momentul cristalizării lor si ele au generat în timp ceea ce numim astăzi noile teorii ale comertului exterior si cresterii economice.

Conceptia mercantilistă

Desi în formă incompletă, corelatia comert exterior – dezvoltare economică apare destul de explicit formulată în opera predecesorilor mercantilisti pentru care dezvoltarea înseamnă sporirea bogătiei, mai exact, sporirea stocului de metale pretioase de care o tară dispunea. În acord cu această conceptie, ei consideră că în afara extractiei, singura cale de sporire a bogătiei o reprezentă comertul exterior, în măsura în care exporturile sunt excedentare fată de importuri.

Comert exterior – dezvoltare economică în gândirea clasică

Depăsind conceptia îngustă a mercantilistilor despre bogătie, si extinzând analiza si în sfera circulatiei, fondatorii teoriei clasice păstrează ideea binomului comert exterior - dezvoltare economică. În acest sens, Smith ne oferă o amplă pledoarie a contributiei diviziunii internationale a muncii fondată pe diferentele de costuri absolute la cresterea avutiei natiunilor. La rândul său, Ricardo aprofundează analiza; el sesizează caracterul limitat al resurselor si generalizează criteriul de specializare în varianta proprie a costurilor comparative. Specializarea internatională pe baza costurilor comparative conditionează participarea comertului exterior la lărgirea limitelor cresterii economice a unei tări.