Comerțul internațional - România

1. Notiuni de baza

Comertul international include totalitatea schimburilor de bunuri si servicii dintre doua sau mai multe state.

Obiectul comertului international este reprezentat de bunuri materiale si de servicii.

Comertul exterior al unei tari cuprinde exportul, importul, reexportul si tranzitul.

Prin export se intelege vanzarea de bunuri si servicii apartinand economiei unei tari, iar prin import, cumpararea pentru economia nationala de bunuri si servicii din alte tari. Exportul si importul de servicii mai poarta denumirea de export invizibil si import invizibil. Reexportul reprezinta activitatea desfasurata de persoane autorizate, de a cumpara marfuri din unele tari si de a le revinde in altele, cu sau fara indigenarea lor. Comertul de tranzit consta in activitatea desfasurata de persoane autorizate, pentru transportul marfurilor straine pe teritoriul national. Transportul poate fi substituit si comertului invizibil.

Comertul international, mai ales in ultimele decenii, a devenit unul din factorii determinanti ai cresterii economice. O expresie a acestei tendinte o constituie faptul ca, in perioada 1951-1991, volumul comertului mondial a sporit cu circa 10,5% pe an, fata de numai 1-2% in perioada interbelica si 5-6% in anii de inflorire a liberului schimb de la sfarsitul secolului trecut.

Interdependenta comert-dezvoltare, bazata pe diviziunea internationala a muncii, se manifesta pe fondul unei dependente reciproce a fluxurilor economice internationale, ceea ce duce la tot mai stransa interconditionare dintre procesele nationale de crestere si evolutia pietei mondiale.

2.TRASATURI

1. Tendinta de crestere a exporturilor mondiale. In perioada 1960-1980, valoarea exporturilor mondiale a sporit peste 15 ori. Datorita recesiunii mondiale, in urmatorii trei ani, 1981-1983 a avut loc o scadere a comertului mondial, urmata, incepand din 1984 - de o inviorare. In 1986 a fost depasit nivelul din 1980, iar in anul 1991 comertul mondial a fost cu 75% mai mare decat in 1980.

2. Accentuarea diversificarii comertului mondial

In perioada postbelica au aparut noi piete (a ordinatoarelor, a microprocesoarelor etc.), iar in prezent se extinde piata internationala a robotilor industriali. De asemenea, a sporit importanta comertului cu brevete, ritmul sau de crestere fiind mai ridicat decat cel al ansamblului comertului international.

3. Cresterea ponderii tarilor industrializate in exporturile mondiale

Aceasta tendinta s-a manifestat in intreaga istorie a comertului mondial. In perioada 1950-1985, ponderea tarilor dezvoltate industrializate in exporturile mondiale a crescut de la 60,8% la 65,6%, iar a tarilor in curs de dezvoltare a scazut de la 31,1% la 23,9%; in anul 1991, ponderea tarilor industrializate in exporturile mondiale a fost de aproape 70%.

4. Inrautatirea termenilor schimbului tarilor in curs de dezvoltare cu cele industrializate

Termenii schimburilor inseamna ce cantitate de bunuri trebuie sa exporte o tara pentru a putea importa aceeasi cantitate de bunuri.

Daca se iau in considerare numai tarile in curs de dezvoltare nepetroliere, in perioada 1975-1993, dupa calculul UNCTAD, rezulta ca acesti termeni s-au deteriorat cu 47%. Cauza acestei evolutii consta in tendinta de ramanere in urma a preturilor la produsele primare. In consecinta, pentru o cantitate egala de produse, tarile in curs de dezvoltare pot obtine o cantitate mai mica de produse.

5. Adoptarea unor noi masuri - tarifare si netarifare - de ingradire a comertului mondial.

Restrictiile tarifare cuprind diferite taxe vamale percepute asupra marfurilor care se exporta; ele influenteaza pretul de vanzare al marfurilor respective. Ingradirile netarifare includ o sfera cu mult mai larga: restrictii cantitative la import, taxe fiscale, stabilirea de norme obligatorii de calitate la import etc.

6. Aspectele ecologice au devenit factori importanti in negocierea unor intelegeri comerciale regionale sau mondiale, ridicand probleme care trebuie sa fie rezolvate in numai cativa ani.

Astfel, obiectivele ultimelor negocieri in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) cuprind inlaturarea subventiilor destinate agriculturii, reducerea barierelor comerciale netarifare si standardelor diferite pentru produse si reducerea pe cat posibil a restrictiilor asupra investitiilor straine.

7. Tendinta de "tripolarizare" a schimburilor comerciale internationale.

Comunitatea economica vest-europeana, impreuna cu SUA si Japonia, au ajuns sa totalizeze aproape trei sferturi din valoarea exporturilor mondiale.

8. In perioada postbelica, spre deosebire de perioadele anterioare, comertul international a devansat ca ritm de crestere nu numai PNB sau PIB, ci si productia industriala si agricola, la nivel mondial.

Aceasta inseamna ca, revolutia stiintifico-tehnica a imprimat o corelatie noua intre dinamica exporturilor si a productiei in sensul ca, aceasta din urma este devansata de exporturi, ceea ce, la scara internationala inseamna devansarea productiei mondiale de catre comertul international. In conditiile adancirii diviziunii mondiale a muncii s-a accentuat specializarea si cooperarea internationala in productie, ceea ce a determinat realizarea pe calea schimburilor comerciale internationale a unei cote parti tot mai mari din productia tuturor statelor.

9. Din compararea comertului international cu evolutia rezervelor de aur si devize centralizate (la nivel de stat) ale lumii nesocialiste, rezulta ca acesta, comertul international, a devansat, atat ca ritm de crestere cat si ca volum valoric absolut, rezervele de aur si devize centralizate ale tarilor nesocialiste. Aceasta devine pentru o buna parte dintre state, o frana in calea dezvoltarii comertului exterior, agravandu-le problema lichiditatii internationale.

Pe parcursul anilor '90, comertul international a cunoscut o crestere rapida, astfel incat in anul 1995, exportul mondial a ajuns la 4,3 trilioane $, o crestere cu 2% fata de anul precedent.

Aceasta crestere este rezultatul urmatoarelor fenomene:

- liberalizarea continua a comertului, indeosebi prin scaderea taxelor vamale;

- intarirea gruparilor regionale de comert;

- cresterea investitiilor in tarile in curs de dezvoltare;

- revigorarea inregistrata de comertul exterior al tarilor din estul si centrul Europei.

Si in urmatorii ani va continua tendinta de crestere a comertului international, in principal, in contextul accelerarii integrarii economice mondiale. In ultimul timp, comertul international a crescut de doua ori mai repede decat productia mondiala. Acesta este rezultatul faptului ca multe firme produc componente si subansamble in una sau mai multe tari si le asambleaza in altele. Multe companii isi stabilesc centre regionale sau globale, pentru anumite produse, pe care apoi le exporta pe tot globul.

O importanta foarte mare o capata comertul intra-regional. Comertul intra-regional a inregistrat o crestere sensibil mai mare decat comertul inter-regional. Exista trei regiuni majore pentru comertul international: America de Nord, Uniunea Europeana si Japonia (impreuna cu tarile ASEAN).