Piața monetară

1.Piața monetară. Concepte, evoluții, funcții

Piața monetară este o componentă principal a pieței creditului, alături de piața financiară, care este o piață a capitalurilor pe termen lung, și piața valutară. Cele trei componente se individualizează prin instituțiile funcționale și prin modul de derulare a tranzacțiilor.

Piața monetară este un mecanism important în sistemul monetar și financiar al unei țări. Ea este locul intervențiilor băncii de emisiune asupra lichidităților bancare.Existența acestei bănci este legată de faptul că unele bănci sunt beneficiare ale unui surplus de încasări, iar altele au de efectuat un surplus de plăți.

Piața monetară se derulează în principal la băncile care crează moneda, de la care se pot procura disponibilitatile necesare pentru a face față fluxurilor de plăți. De aceea se poate spune ca piața monetară este o piață a monedei centrale, adică a biletelor de bănci, a numerarului în general și a disponibilităților în cont create la banca de emisiune.

Piata monetara este in prezent in plina schimbare și transformare. Pana acum circa un sfert de secol ea a fost o piata specializata, cunoscuta doar unor specialisti, iar notiunea corespundea in fapt cu ceea ce reprezinta piata interbancara. Pe aceasta piata restransa bancile isi regularizeaza zilnic excedentele si deficitele de trezorerie. Puteau interveni si atunci institutii financiare specializate cu excedentele lor de lichiditate.

Principalele dezavantaje ale funcționării pieței interbancare erau: compartimentarea pieței capitalurilor, automatismul refinanțării băncilor comerciale de către banca de emisie, existența unui monopol excesiv al băncilor comerciale de către banca de emisiune, existența unui monopol excesiv al băncilor comerciale în sfera creditului, existența redusă a politicii monetare a băncii centrale, etc.

Aceste dezavantaje au fost depășite o dată cu trecerea la piața monetară deschisă (open market) precum în 1986 la deschiderea pieței monetare în Franța, ce a însemnat lărgirea acestei piețe prin acordarea dreptului de participare și altor organism financiare nebancare, precum și marilor întreprinderi.

Lărgirea pieții monetare odată cu accesul agenților nebancari și al marilor întreprinderi a făcut ca piața monetară să devină implicit o piață a monedei bancare. În noile condiții, refinanțarea băncilor comerciale nu se mai face automat de către banca de emisiune, aceasta putînd interveni pe piață în mod discret în vederea controlării lichidităților pieței și a influențării nivelului ratei dobînzei. Lărgirea pieței monetare a avut drept scop “ promovarea concurenței, activizarea participanților pentru găsirea de noi produse financiare, noi forme si titluri de creanță, care să amplifice, să amelioreze resursele și sa ieftinească creditele “.

In noile conditii, piata monetara poate fi privita, deci, in sens restrans ca piata interbancara, o piata a monedei centrale si, in sens larg, ca piata deschisa, o piata a capitalurilor pe termen scurt, care din ratiunea prezentei intreprinderilor in circuit este simultan atat o piata a monedei centrale, cat si a monedei bancare.

Pe lângă funcția de finanțare a băncilor comerciale, piața monetară mai îndeplinește și funcția de compensare a deficitului cu excedentul de lichidități al acestora.

Pe piața monetară băncile comerciale își acordă împrumuturi sau își rambursează credite acordate anterior. De asemenea, pe această piață au loc zilnic decontări interbancare care se realizeazănumai în moneda băncii centrale. Aceste decontări sunt determinate de fluxuri de lichidități din conturile clienților băncilor, adică de încasările și plățile zilnice efectuate în și din conturile clienților unei bănci de la și către clienți care au conuri deschise la alte bănci. La sfârșitul fiecărei zile fiecare bancă devine în consecință, debitoare sau creditoare față de celelalte bănci. Pe piața monetară are loc zilnic stingerea acestor datorii într-un cadru organizat.

2. Actorii pieței monetare

Funcția pieței monetare privită în sensul de piață interbancară este de finanțare. Băncile și organismele de creditare se pot afla în orice moment în situația de a avea nevoie de lichidități pentru a putea face față plăților exigibile.

Piața interbancară rămane o piață care funcționează între organisme ce pot schimba între ele, cu operativitate excedentele și deficitele lor de trezorerie.

Actorii pieței interbancare sunt: băncile comerciale (de depozit), băncile de afaceri, societățile financiare, casele de economii, etc.

In principal, activitatea bancara se concretizeaza in “comertul” cu bani. Banca este aceea care, pe de o parte “cumpara bani”, suportand un cost sub forma dobanzii bonificate, iar pe de alta parte “vinde” banii acumulati, castigurile obtinute regasindu-se in dobanda perceputa. Prin urmare, banca se identifica, in primul rand si in cea mai mare banca se identifica in primul rand si in cea mai mare masura cu activitatea de creditare. Se poate spune ca acumularea resurselor de creditare si plasarea lor este “cheia de bolta” a activitatii unei banci. De aici deriva si functiile economice ale bancii.

Conceptele moderne privind dezvoltarea ecomonica considera ca un rezultat necesar al evolutiei societatii obtinerea de economii ale agentilor economici sau persoanelor, reprezentand venituri neconsumate in perioada curenta si destinata utilizarii viitoare. In cadrul acelorasi concepte, investitiile reprezentand achizitia de instalatii si echipament, structuri, masini si inventar, destinate dezvoltarii productiei, reprezinta o alta realitate a economiei si expansiunii ei ce afecteaza pe agentii economici.

Agentii economici isi gasesc resursele necesare realizarii investitiilor pe doua cai : fie prin utilizarea propriilor economii, fie prin recurgerea la creditele ce le sunt acordate prin banci, in procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor monetare in economie.

In acest fel se creaza conditiile unei ample redistribuiri a capitalurilor, tot mai mari odata cu evolutia istorica, vehiculate de o larga retea de intermediari care au fost exclusiv, la inceput, si preponderent apoi, in structura sistemului bancar in formare, bancile comerciale sau de depozit.

Creatia monetara, ca factor specific al funtionalitatii bancilor, a stat la randul sau la baza definirii locului si rolului bancilor in economie.