Tranziția la economia de piață și monedă

Prin problematica sa diversa, economia de piata suscita interes atat in plan teoretic, cat si practic. Pentru a putea discuta despre tranzitia la economia de piata si rolul monedei definit prin politica monetara adoptata intr-o astfel de economie, vom prezenta mai intai cateva aspecte economice definitorii conceptului “economia de piata”.

1.1. Continutul si tipurile economiei de piata

Continutul categoriei economice “economia de piata” este complex si provocator in acelasi timp. In literatura de specialitate din ultimele decenii abordarea acestei categorii economice a suscitat un mare interes, dar si un prilej de dispute stiintifice. Explicarea conceptului, uneori exclusivista, alteori simplista, a imbogatit stiinta economica cu numeroase definitii. Dorinta de originalitate a complicat lucrurile, unele definitii iesind din cadrul supus analizei si studiului.

In lucrarea “ABC-ul economiei de piata moderne” gasim urmatoarea definitie: “economia de piata este o forma moderna de organizare a activitatii economice, in care oamenii actioneaza in mod liber, autonom si eficient, in concordanta cu favorabilitatile si regulile pietei, fapt ce face posibila valorificarea maxima a resurselor rare existente pentru satisfacerea nevoilor si dorintelor nelimitate ale oamenilor” . Aceasta definitie face referire la calitatile intreprinzatorilor angrenati in sistemul pietei libere si limiteaza resursele doar la cele rare, celelate presupunandu-se automat precum si folosirea lor eficienta fara existenta vreunui risc. Intr-o alta lucrare, se sustine ca piata are un rol hotarator in alocarea si utilizarea resurselor prin intermediul raportului cerere - oferta format; astfel, economia de piata reprezinta “ acel mod de organizare a economiei care se intemeiaza pe mecanisme obiective ce pun in valoare fortele pietei si in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in alocarea si utilizarea resurselor materiale, umane si financiare disponibile” .

O abordare mai complexa a conceptului in cauza, surprinzand elementele definitorii ale acestuia, este tratata in lucrarea “Economia de piata- legitati si mecanisme” , autorul explicand rolul proprietetii si al initiativei individuale in cosolidarea si dezvoltarea economiei de piata pe care o considera ca fiind “acel mod de organizare si desfasurare a activitatii economice bazat pe parghii economico-financiare, obiectiv determinate de raportul cerere-oferta, in care bunurile si serviciile create sunt transferate spre consumator, prin intermediul pietei concurentiale, in scopul maximizarii profitului si al asigurarii proprietatii individuale” .

Lista lucrarilor ce au tratat acest subiect poate continua si constatam ca trasaturi definitorii pentru economia de piata, urmatoarele: desfasurarea activitatii economice in cadrul unui sistem concurential protejat, raportul dintre cerere si oferta manifestat pe piata determina principiile prioritare in producerea bunurilor si serviciilor, urmarirea maximizarii profitului si sigurarii proprietatii individuale, gradul de libertate de care agentii economici beneficiaza in desfasurarea activitatii pe o “piata libera”, concurentiala.

1.1.1 Trasaturile economiei de piata

Intr-o economie de piata, bunurile si serviciile obtinute sunt transferate catre consumatori, prin intermediul pietei concurentiale protejate, atat ofertantii cat si consumatorii

urmariind sa obtina maximum de avantaj. Elementul central al acestui tip de organizare a economie il reprezinta piata, iar mecanismele ei autoreglatoare, dar si dirijate, prin parghii specifice, detin rolul fundamental in realizarea echilibrului economic. In cadrul unui astfel de organizari a economiei, piata se manifesta ca un “sistem de piete concurentiale in care agentii intreprinzatori intra in relatii economice de vanzare cumparare libere si directe” .

Sistemul economiei de piata are o structura a sa interioara, caracterizata printr-un anumit mecanism de functionare, si are urmatoarele componente principale:

- unitatile economice autonome, producatoare de marfuri si servicii, indiferen de forma

de proprietate, ca element central purtator al relatiilor de piata;

- piata, ca subsistem important avand, la randul sau, o structura proprie;

- relatiile economice de piata, obiective si complexe;

- mecanismul functional propriu economiei de piata, care este guvernat de legitati specifice, norme si principii corespunzatoare