Extras din curs
CAPITOLUL I
INTRODUCERE ÎN STIINTA RELATIILOR ECONOMICE INTERNATIONALE
1.1. Stiinta relatiilor internationale
În contextul economic international actual nici o tara, oricât de mare si de bogata ar fi, nu se poate izola de restul lumii fara a nu avea consecinte negative din punct de vedere al dezvoltarii.
O caracteristica a lumii contemporane o constituie existenta economiilor nationale ale statelor, ca celule de baza în cadrul economiei mondiale, într-un context de interdependente dinamice si convexe, între care se stabilesc relatii economice internationale.
Relatiile economice internationale reprezinta ansamblul raporturilor structurilor si tranzactiilor economice dintre agentii economici apartinând unor state, care include: comertul international, cooperare în productie si tehnico-stiintifica, relatii financiar-valutare si de credit, relatii din sfera productiei si a cercetarii stiintifice. Relatiile economice internationale au aparut si s-au dezvoltat odata cu evolutia economica si cu adâncirea diviziunii internationale a muncii si sunt unul din elementele care caracterizeaza economia mondiala. Relatiile economice internationale au un caracter dinamic, multiplicându-se si diversificându-se sub influenta unui ansamblu de factori tehnico-stiintifici, financiari, ecologici, manageriali interni si externi. Ele se desfasoara într-un cadru multilateral sau bilateral, în concordanta cu normele si principiile convenite de parteneri, sau care ghideaza activitatea organizatiilor specializate internationale regionale sau cele cu vocatie universala, îndeosebi cele din sistemul O.N.U.
1.2.Economiile nationale
Conceptul de economie mondiala este o concretizare a conceptului general de economie. Termenul de “economie” este derivat din cuvântul grecesc “oikonomus”, unde “oikos” înseamna “gospodarie casnica” si “nomos” înseamna “lege”.
Aristotel, cel mai mare filosof al antichitatii, îi dadea o acceptiune utila, creativa: arta de a acumula bunurile necesare traiului si folositoare comunitatii.
În acceptiunea sa cea mai larga, termenul “economie” reprezinta ansamblul de actiuni ale unei comunitati umane care are drept scop producerea si consumul bunurilor. Realizarea acestui scop presupune în primul rând o actiune constienta asupra mediului înconjurator, dar si activitati cum sunt repartitia si schimbul. Economia nu poate fi conceputa în afara umanului, a socialului. Ea este unul dintre domeniile universului uman si anume, acela care are rolul fundamental în transformarea omului însusi. Privita prin prisma relatiilor în care intra oamenii în procesul muncii, economia a îmbracat în decursul vremii forme din ce în ce mai complexe, respectiv economia naturala (primitiva, feudala si sclavagista), economia celui de-al doilea val, caracteristica epocii industriale – secolele XIX – XX si economia celui de-al treilea val, postindustriala, caracteristica sfârsitului secolului XX si începutului secolului XXI.
Economia nationala nu este caracteristica tuturor orânduirilor sociale pe care le-a cunoscut omenirea. Ea a aparut pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii, îndeosebi în perioada trecerii de la feudalism la capitalism când s-a conturat procesul de formare a natiunilor si a statelor centralizate.
În epoca moderna, burghezia a luptat mai ales din necesitati de ordin economic pentru diminuarea faramitarii economice si politice specifice evului mediu.
Un moment esential, decisiv pentru procesul de constituire a economiei nationale, îl reprezinta formarea pietei interne, a pietei nationale, fenomen declansat atât de factorii economici cât si de factorii politici.
Dintre factorii economici enumeram:
- dezvoltarea fortelor de productie;
- revolutia industriala;
- dezvoltarea productiei de schimb;
- amplificarea diviziunii sociale a muncii.
Factorii politici:
- revolutiile burgheze;
- formarea statelor centralizate.
Economia nationala este o entitate rezultata din dezvoltarea schimbului reciproc de activitati între membrii unei comunitati umane pe ansamblul teritoriului unui stat national. Dintre toate formele de comunitate umana, numai natiunea a fost aceea care a putut contribui la aparitia economiilor nationale.
Determinata mai ales de cauze de ordin economic, natiunea constituie prin caracteristicile ei intrinsece un factor de progres economic si social. Ea sporeste considerabil rolul populatiei ca factor de crestere economic. Influenta populatiei asupra economiei nationale este dubla. Pe de o parte, în totalitatea ei, populatia contribuie prin cererea sa de consum la dezvoltarea pietei interne, pe de alta parte, ea furnizeaza cel mai important factor de productie. În aceasta ultima faza, influenta sa va depinde de o serie de elemente, cum sunt:
- rata de crestere a populatiei ocupate,
- durata muncii,
- calificarea fortei de munca.
Rolul activ al populatiei este amplificat de masura în care ea este ocupata în ramurile economice nationale legate de progresul tehnic în care productivitatea muncii este cea mai ridicata.
În ceea ce priveste teritoriul national pe care are loc schimbul reciproc de activitati, el se prezinta spatial limitat prin frontiere asupra carora se exercita suveranitatea nationala. Ca element component al economiei nationale, teritoriul national intra în categoria mijloacelor de munca generale, fara de care activitatea economica nu se poate desfasura deloc.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Relatii Economice Internationale
- CAPI.doc
- CAPII.doc
- CAPIII.doc
- CAPITOLUL 7.doc
- CAPIV.doc
- CAPIX.doc
- CAPV.doc
- CAPVI.doc
- CAPVII.doc
- CAPX.doc
- CAPXI.doc
- CAPXII.doc
- CAPXIII.doc
- REI - curs 10.doc