Studiul General al Costurilor

CAPITOLUL II

STUDIUL GENERAL AL COSTURILOR

2.1. Costurile – definiţie, concept, clasificare

În general termenul de cost se foloseşte cu înţelesul de mărime de sinteză ce cuprinde cheltuieli de producţie şi de desfacere ale întreprinderii , iar calculaţia costurilor se poate defini ca fiind totalitatea procedeelor ce conduc la cuantificarea corelaţiei dintre cheltuielile de producţie şi de desfacere ale întreprinderii exprimate în bani şi producţia care le-a ocazionat, în calitatea lor mărimi economice determinabile prin măsurare şi calcul.

Obiectul calculaţiei îl reprezintă cele două elemente ale raportului şi anume:

• cheltuielile de exploatare exprimate în bani

• producţia care le-a ocazionat, determinată organizatoric pe locuri de cheltuieli şi cantitativ pe purtători de costuri.

Fiecare dintre aceste elemente constituie obiect de studiu pentru calculaţia costurilor în cadrul raportului menţionat şi cu scopul urmărit. Prin obiectul său, contabilitatea de gestiune se circumscrie ca sferă aplicativitate la nivelul întreprinderilor productive şi al celor prestatoare de servicii.

2.2. Noţiunea, conţinutul şi clasificarea costurilor

Cea mai simplă definiţie consideră costul ca fiind „totalitatea cheltuielilor determinate de realizarea mărfurilor, produselor sau serviciilor”.

Costul este o categorie economică care are la origine verbul latin “constare”, care înseamnă a stabili, a fixa ceva. Ulterior de la această noţiune s-a ajuns la noţiunea de „cost” al cărei conţinut este legat de un consum de valori care l-a ocazionat şi care, pentru a putea fi reflectat, trebuie să aibă la bază o expresie valorică.

Din punctul de vedere al economic costul reprezintă “acea parte a preţului de vânzare a unui bun economic care compensează cheltuielile suportate de unităţile economice pentru producerea şi vânzarea acelui bun”.

Desfăşurarea procesului de producţie este legată de folosirea productivă a factorilor de producţie, muncă, natură şi capital. Folosirea productivă a acestor trei factori determină consumarea (epuizarea) lor, fapt ce constituie baza cheltuielilor cuprinse în costuri. Cheltuielile cu factorii de producţie utilizaţi şi consumaţi în procesul obţinerii unor bunuri şi servicii trebuie să se regăsească în preţul (tariful) de vânzare al bunurilor sau serviciului, pentru a putea fi recuperate. Includerea acestor cheltuieli în preţul (tariful) de vânzare al bunului serviciului se efectuează prin costul de producţie. Acesta constituie ceea ce îl costă de fapt, pe întreprinzător producerea unui bun sau prestarea unui serviciu, până în stadiul în care ajunge ca ofertă pe piaţă.

Din punct de vedere contabil, un cost este o sumă de cheltuieli efectuate pentru a obţine şi/sau vinde o utilitate (un produs, un serviciu, o activitate etc.).

Noţiunea de cheltuială este specifică contabilităţii propriu-zise. Conform Cadrului general al I.A.S.B., cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii acestora sau creşteri ale datoriilor care se concretizează în reduceri de capital propriu, altele decât cele rezultate din distribuiri către acţionari.

Conform OMFP 3055/2009, cheltuielile entităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază entitatea, cheltuielile cu personalul, executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.

Deci un cost este o regrupare de cheltuieli referitoare la un obiect determinat, (un produs, o lucrare, o comandă etc.), cheltuieli care pot fi urmate de plăţi (cum este cazul cumpărărilor de la terţi), sau care nu generează plăţi (cum sunt cheltuielile calculate cu amortizarea şi provizioanele). Costul trebuie considerat un element “subiectiv”, care depinde de opţiunile privind metodologia de evaluare (calcul) şi de deciziile de gestiune ale managementului firmei.

Aşa deci, costul reprezintă, expresia bănească a tuturor cheltuielilor materiale şi de muncă vie ocazionate de întreprindere pentru producerea şi desfacerea de bunuri materiale, execuţii de lucrări şi prestare de servicii. Aceste cheltuieli sunt determinate de desfăşurarea continuă a procesului de producţie, care este inseparabil legat de folosirea celor trei factori de producţie indispensabili oricărui proces de producţie: natura, munca, capitalul. Folosirea productivă a acestor trei factori determină epuizarea lor, care constituie baza formării cheltuielilor de producţie şi desfacere.

Consumul factorilor de producţie utilizaţi pentru obţinerea bunurilor şi servicii poate fi considerat la diferite niveluri. Astfel, se disting:

• consumul global, care generează costul global al producţiei

• consumul sau costul la nivelul purtătorilor de costuri (produse, lucrări, servicii) presupune localizarea cheltuielilor de producţie în timp, spaţiu şi pe obiecte ale producţiei materiale.

Această localizare şi cuantificare a corelaţiei dintre cheltuielile de exploatare ale întreprinderii exprimate în bani şi producţia care le-a ocazionat, constituie conţinutul calculaţiei costurilor care face obiectul contabilităţii de gestiune.

Prin urmare noţiunea de cost de producţie cuprinde evaluarea eforturilor implicate de un act economic determinat.