Extras din curs

A.A. Vasiliev, Istoria Imperiului Bizantin,Ed.Polirom, Iași, 2010, pp. 551-689 Din punct de vedere cronologic, ultima dinastie bizantină se încadrează pe o durată de timp relativ redusă: 1261-1453.

Imperiul căuta sa găsească soluții pentru supraviețuire într-un context în care Mihail al VIII-lea (1259-1282) reușește să recucerească capitala, dar situația era dramatică, orașul ajungând o ruină dupa dominația latină.

În această ultimă perioadă a Istoriei Bizanțului (1261-1453) distingem două etape: domnia lui Mihail al VIII-lea și cea a succesorilor săi.

1282- moare Mihail al VIII-lea și ajunge la tron Andronic al II-lea (1282-1328)

Andronic al II-lea (1282-1328) și Andronic al III-lea (1328-1341) au asistat

neputincioși la creșterea puterii turcilor în Asia. Ioan al V-lea (1341-1391), împreună cu Ioan al VI-lea Cantacuzino ( 1341-1355) au văzut cum sârbii lui Dușan ajungeau la porțile Constantinopolului precum și primele cuceriri turcești în Europa.

Sub Manuel al II-lea (1391-1425) și Ioan al VIII-lea (1425-1448),progresul turcilor a redus Imperiul la capitală și la împrejurimile acesteia, iar călătoriile umilitoare ale ultimilor doi în Occident pentru a cere ajutor, au rămas fără rezultat. “Nu se dorea decât profitul de pe urma mizeriei Imperiului grec, pentru a-l domina religios, pentru a-l cuceri politic și a-l exploata economic”, spunea Ch. Diehl. Deznodământul era deci inevitabil și a survenit în 29 mai 1453, când ultimul împărat bizantin Constantin al XI-lea (1449-1453) a murit eroic pe zidurile Constantinopolului asaltat de turci.

Când Mihail al VIII-lea ajunge sa conducă Imperiul Bizantin, el va cauta

soluții de alianță cu alte puteri pentru a rezista. Cel mai mare dușman: Imperiul Otoman.

Momentul în care Mihail al VIII-lea preia tronul Bizantului (1261) el trebuie să facă față la trei pericole iminente:

◼ Veneția

◼ Roma -------atenția catre Occident.

◼ Carol de Anjou

Mihail al VIII-lea-întemeietorul ultimei dinastii bizantine-neamul Paleologilor, cunoscut de pe la mijlocul sec. XI. Paleologii-legături de rudenie cu aproape toate familiile imperiale din Bizanț-noul basileu își zicea Mihail Ducas Angelos Comnenos Paleologos. Fiu al guvernatorului Thessalonicului- tinerețe cercurile aristocratice niceene-un om abil, să inspire teamă, dragoste, Mihail- influență considerabilă din vremea domniei lui Ioan III.

◼1252- campania lui Vatatzes în Tracia - zvonul că Paleologul- rebeliune. Împăratul a poruncit să se facă o anchetă- mitropolitul Philadelphiei, Phocas, inamic notoriu al acuzatului, proba focului, Mihail isteț-soluție ingeniioasă:”Aceasta se cuvine să fie o încercare sfântă-le-a declarat el acuzatorilor,-iar eu sunt un om păcătos și nu pot face minuni. De atfel, a adăugat Paleologul, dacă sfântul mitropolit însuși îi va pune fierul încins în mână, el, Mihail, se va încumeta să-l ia. Phocas refuză, el iertat.

◼ 1256- eparh al capitalei, pentru perioada absenței lui Laskaris, Mihail a fugit la turci, chipurile de teamă în fața amenințărilor împăratului la adresa lui. Basileul- nevoit să-i garanția securității personale---- Paleologul s-a întors. Pe patul de moarte, Theodor II le-a cere lui Mihail, să jure credință nevârstnicului Ioan IV și tutorilor acestuia--- nu s-a ținut de cuvânt. După nimicirea lui Georgios Mizalon și a fraților acestuia (cei mai de seamă adversari ai săi).

◼ 1258- deja despot-- ianuarie 1259, pe tronul niceean.

◼ El a tins cu perseverență spre putere--- campanie electorală, promițând de toate: să înalțe Biserica să-I împodobească pe cei mai vrednici demnitari cu titlurile cele mai mărețe; să asigure soluționarea corectă a tuturor proceselor în tribunale să respecte, de asemenea, erudiția și pe oamenii învățați să-i ridice deasupra altora; mai mult decât orice să iubească oștirea, și răsplata cuvenită soldaților (pronoia)-fie că au căzut în luptă, fie că au murit acasă-s-o transmită copiilor acestora să nu lase loc pentru calomnii, să dersființeze duelurile în legătura cu aceasta, să desființeze și fierul (încins) Iar viața cetățenilor s-o pună la adăpostul unei păci lipsite de frică (Pachymeres) După ce a urcat pe tron, uzurpatorul a început să facă risipă de bani și pământuri, lingușind poporul simplu și mituind nobilimea.

◼După încoronare, Mihail VIII și-a căsătorit frații cu mirese nobile, ... prin căsătorii să atragă familiile principalilor demnitari ai Imperiului... armata și poporul--- pentru militari o soldă zilnică... poporul a deschis porțile închisorilor, i-a eliberat pe datornici de restanțele fiscale,... îi apăra pe năpăstuiți și i-a răsplătit cu mărinimia sa.Paleologul secătuia visteria cu amândouă mâinile și împrăștia cu risipă ceea ce fusese adunat cu zgârcenie. (Cf lui Pachymenes ).

Politica externa

◼ Tensiunea externă-- cerea o guvernare solidă.

◼ Manfred de Sicilia---fiul lui Frederic al II-lea de Hohenstaufen---dușman al Imperiului de Niceea. Puterea crescândă a imperiului bizantin restaurat, după mijlocul secolului al XIII--- redusese imperiul latin la perimetrul urban al Constantinopolului---Manfred reia politica antibizantină a lui Henri al IV-lea și a regilor normanzi din Sicilia.

◼ 1258 cucerește Corfu, orașele mai importante de pe coasta Epirului: Dyrrachion, cucerit de Theodor al II-lea Lascaris și Avlona, care aparțineau despotului Mihail al II-lea al Epirului. Manfred

i-o dă pe fiica sa lui Mihail II ---orașele cucerite dotă și încheie cu acesta o alianță împotriva Imperiului de Niceea.

◼ Un al treilea partener intra în ligă: Guillaume Villehardouin de Ahaia, care se căsătorea și el cu o fiică a lui Mihail al II-lea---Tripla alianță (Manfred, Mihail II și Guillaume) găsea ajutorul puterii crescânde a regelui sârbilor, Uroș I.

◼ Mihail II al Epirului, a organizat această coaliție antiniceeană și i-a oferit basileului pretextul pentru începutul unui conflict deschis. Situația politică-- era favorabilă Niceei. Împăratul Constantinopolului, Balduin II, care se temea, deopotrivă, de armata Niceei și de cea a Epirului, păstra neutralitatea.

◼ Cu turcii, Paleologul a încheiat, la început, un tratat de prietenie, iar mai apoi chiar l-a adăpostit la Niceea pe sultanul de Iconium, care fugise cu visteria, haremul și slugile sale de revoltele supușilor și de ocupația mongolă.

◼ Basileul n-a scăpat nici prilejul să se asigure de sprijinul grecilor influenți din Constantinopol, împărțindu-le, în speranța cuceririi apropiate a orașului, banii și hrisoave cu diverse promisiuni.

◼ 1259 Ioan Paleologul-- fratele împăratului-- o puternică lovitură posesiunilor de N-E ale despotului Epirului: acțiuni militare, intrigi diplomatice împotriva Epirului, Paleologul și-a atins scopul principal: alianța creată de Mikhail II a slăbit--- Pelagonia (în Macedonia) bătălia decisivă reciprocă, istovite de cionirile cu cavaleria lui Ioan și ademenite de sclipirea aurului dușmanului, trupele lui Mihail II au pierdut lupta.

◼ Mihail II și fiul său, Nikephor, au fugit de pe câmpul de luptă. Cavalerii regelui Siciliei, Manfred, și călărimea grea a lui Guilaume de Villehardouin, principele Achaiei, au avut un sfârșit lipsit de glorie, iar comandantul lor, principele Guillaume, a căzut prizonier.

◼ Tratatul de pace încheiat de el cu Paleologul a fost extrem de dezavantajos pentru Epir.