Cuprins
- PARTEA GENERALĂ 5
- CAPITOLUL I 5
- CONSIDERATII GENERALE ASUPRA 5
- DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT 5
- 1.Notiunea dreptului international privat 5
- 1.1.Raporturile cu element de extraneitate 5
- 1.2. Elementul de extraneitate 5
- 1.3. Definirea dreptului international privat 6
- 2. Obiectul dreptului international privat 7
- 3. Metoda de reglementare 8
- 3.1. Metoda normelor conflictuale 8
- 3.2. Metoda normelor materiale 9
- 3.3. Metoda normelor de aplicare imediată 10
- 4. Natura juridică a dreptului international privat 10
- CAPITOLUL II 12
- EVOLUTIA DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT 12
- 1. Conflictele de legi în antichitate 12
- 2. Personalitatea legilor 13
- 3. Teritorialismul feudal al cutumelor 13
- 4. Scoala statutarilor italieni 14
- 5. Scoala franceză a statutelor 15
- 6. Scoala olandeză 16
- 7. Scoala germană 17
- 8. Scoala italiană a personalitătii legilor 17
- 9. Scoala anglo-americană 18
- CAPITOLUL III 19
- CONTINUTUL DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT 19
- 1. Normele conflictuale 19
- 1.1.Notiune, caractere, izvoare 19
- 1.2. Structura normei conflictuale 19
- 1.3. Clasificarea normelor conflictuale 21
- 1.4. Aplicarea normei conflictuale 21
- 2. Normele materiale 22
- 3. Normele de aplicare imediată 22
- CAPITOLUL IV 23
- CONFLICTELE DE LEGI 23
- 1. Notiune, denumire 23
- 2. Forme ale conflictelor de legi 24
- 2.1. Conflictele de legi în spatiu si conflictele de legi în timp si spatiu 24
- 2.2. Conflictele între legile provinciale si conflictele între legile nationale 24
- 2.3. Conflictele de legi interpersonale 25
- 3. Solutionarea conflictelor de legi 25
- CAPITOLUL V 27
- IZVOARELE DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT 27
- 1. Izvoarele interne 27
- 2. Izvoarele internationale 28
- CAPITOLUL VI 30
- CALIFICAREA 30
- 1. Notiunea de calificare 30
- 2. Felurile calificării 31
- 3. Legea după care se face calificarea 31
- 4. Calificarea si conflictele între legile nationale 33
- CAPITOLUL VII 34
- RETRIMITEREA 34
- 1. Notiunea de retrimitere 34
- 2. Aparitia retrimiterii 35
- 3. Formele retrimiterii 35
- 4. Limitele aplicării retrimiterii 35
- 5. Retrimiterea în legislatiile nationale 36
- 6. Retrimiterea si conflictele între legile nationale 36
- CAPITOLUL VIII 38
- ORDINEA PUBLICĂ ÎN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT 38
- 1. Notiune, conditii 38
- 2. Caracterele ordinii publice 39
- 3. Efectele ordinii publice 39
- 4. Ordinea publică si conflictele între legile nationale 40
- CAPITOLUL IX 41
- FRAUDA LA LEGE 41
- 1. Notiunea de fraudă la lege 41
- 2. Conditiile fraudei la lege 42
- 3. Sanctionarea fraudei la lege 42
- CAPITOLUL X 44
- CONFLICTELE DE LEGI ÎN TIMP SI SPATIU 44
- 1. Notiune, evolutie 44
- 2. Recunoasterea drepturilor câstigate 44
- 2.1. Dreptul să fie constituit conform legii competente 45
- 2.2. Dreptul să fie valabil dobândit potrivit legii străine competente 45
- 2.3. Dreptul dobândit să nu fie contrar ordinii publice în dreptul
- international privat al tării solicitate 45
- 3. Conflictele mobile 46
Extras din curs
1.Notiunea dreptului international privat
1.1.Raporturile cu element de extraneitate
Relatiile internationale contribuie la realizarea unui climat de întelegere între
persoanele fizice sau persoanele juridice din diferite tări. Dezvoltarea relatiilor
internationale este conditionată de existenta unei reglementări care să asigure ordinea
juridică.
Activitătile desfăsurate în cadrul relatiilor internationale se exprimă într-un
număr de raporturi juridice. Ele concretizează legăturile de natură diversă care se
stabilesc între participantii la viata internatională.
Aceste raporturi juridice prezintă unul sau mai multe elemente, care au
legătură cu mai multe tări. De exemplu, un contract se încheie cu un partener dintr-o
tară străină ori obiectul actului juridic este în străinătate sau un specialist străin îsi
desfăsoară activitatea în tara noastră.
Existenta unor asemenea elemente determină ca raporturile juridice să vină în
contact cu mai multe sisteme de drept. Ele sunt elemente străine sau elemente de
extraneitate. În mod corespunzător, elementul de extraneitate constituie criteriul de
individualizare a raporturilor juridice de drept international privat.
Participantii la raporturile juridice cu element de extraneitate pot fi persoane
fizice sau persoane juridice. Titular al puterii suverane, statul are si calitatea de
subiect de drept privat. În situatiile în care actionează jure gestionis, statul participă
nemijlocit la raporturile de drept international privat.
În mod traditional, raporturile cu element de extraneitate cuprinse în
domeniul disciplinei sunt raporturi de drept privat. Această notiune este folosită într-o
acceptiune proprie.
1.2. Elementul de extraneitate
Raporturile de drept international privat se caracterizează prin prezenta
elementului de extraneitate. Spre deosebire de celelalte raporturi din dreptul intern,
relatiile cu element de extraneitate se găsesc în legătură cu alte state.
Elementul de extraneitate reprezintă o împrejurare de fapt datorită căreia un
raport juridic are legătură cu mai multe sisteme de drept.
În conformitate cu teoria generală a dreptului, elementul de extraneitate nu
este un element distinct al raportului juridic, alături de subiecte, continut si obiect.
Dar elementul de extraneitate poate fi cuprins, uneori, în însăsi structura raportului
juridic. De exemplu, părtile raportului juridic sunt persoane străine sau obiectul
juridic este situat în străinătate.
În acceptiunea dreptului comertului international, elementul de extraneitate
nu este întotdeauna un element international. Caracterul international al unui raport
juridic este dat de existenta unor elemente de extraneitate. Dar dreptul comertului
international nu ia în considerare orice elemente, ci numai pe acelea care au o natură
sau o semnificatie deosebită. Ele se referă la sediul sau resedinta părtilor în state
diferite, precum si la miscarea obiectelor vândute, în functie de specificul operatiunii
comerciale.
Considerarea elementului de extraneitate este determinată de către fiecare
sistem de drept. Într-un raport juridic, pot constitui un element de extraneitate
următoarele împrejurări:
cetătenia sau nationalitatea unei tări străine;
domiciliul sau resedinta părtilor în străinătate;
locul unde se găseste bunul mobil sau imobil care formează obiectul raportului
juridic;
locul încheierii actului juridic;
limba în care este scris actul juridic;
locul executării actului juridic;
moneda în care se face plata;
locul procedurii faptului cauzator de prejudicii;
locul unde apare prejudiciul;
locul decesului unei persoane, locul judecării litigiului.
Datorită prezentei elementului de extraneitate, raportul juridic se află într-o
situatie deosebită. El devine un raport de drept international privat, care pune
problema legii aplicabile.
1.3. Definirea dreptului international privat
Raporturile cu element de extraneitate implică un număr de probleme. Ele
sunt configurate de specificul materiei si se referă la următoarele:
- determinarea autoritătii sau instantei competente să instrumenteze ori să judece;
- indicarea regulilor de procedură aplicabile;
- precizarea legii de fond care se va aplica situatiei juridice;
- stabilirea efectelor produse de hotărârile autoritătilor străine.
Din domeniul dreptului international privat fac parte conflictul de legi,
conflictul de jurisdictii si conditia juridică a străinului (art.1,art. 2 si art. 163 din
Legea nr. 105 din 1992). Preocuparea esentială a dreptului international privat o
constituie conflictele de legi. Unele conexiuni cu statutul juridic al străinilor prezintă
cetătenia. Dar în cadrul dreptului international privat, cetătenia este doar un punct de
legătură pentru stabilirea legii aplicabile.
Prin prisma domeniului de reglementare,
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drept International Privat.pdf