Garanții procedurale curs 7

CRITERIILE DE CARE SE TINE CONT LA STABILIREA LIMITELOR REZONABILE

Persistenta motivelor plauzibile de a crede ca persoana in cauza a savarsit o infractiune, riscul savarsirii unor infractiuni, necesitatea protejarii ordinii publice si modul in care a fost instrumentata cauza de catre autoritatile judiciare.

Curtea interpreteaza art. 5, paragraful 3, teza finala in sensul ca instantele nationale care decid asupra prelungirii lipsirii de libertate sunt obligate sa analizeze in ce masura este suficienta plata unor garantii care sa asigure prezenta persoanelor in cauza la judecata.Cu privire la cuantumul acestei garantii, Curtea a apreciat ca nu trebuie stabilit doar in raport de prejudiciul suferit deoarece scopul garantiei este de a asigura prezentarea acuzatului la judecata , iar nu repararea prejudiciului.

ART.5, PARAGRAFUL 4 - DREPTUL LA UN RECURS

In sensul art5,p.4, orice persoana lipsita de libertate are dreptul de a se plange in fata unui tribunal asupra legalitatii masurii si sa ceara eliberarea sa daca detentia este ilegala.

Art.5,p.4 spre deosebire de p.3 are un caracter general si se aplica tuturor persoanelor lipsite de libertate indiferent de motiv si indiferent de autoritatea care este la originea masuri.

Notiunea de recurs este o notiune autonoma si semnifica orice cale de atac ce poate fi exercitata impotriva unei masuri privative de libertate luate in cadrul unei proceduri administrative sau judiciare.

ecursul de la art.5, p.4 trebuie sa fie o cale de atac efectiva si eficienta impotriva masurii luate.

Spre exemplu:s a considerat ca se incalca art5. p.4 daca se respinge recursul formulat de persoana interesata fara a se examina legalitatea masuri ,pe motiv ca masura privativa de libertate a expirat, iar cel interesat fugise intre timp din spital(in speta era vorbe despre masura internarii))

Dreptul la un recurs se exercita in fata unui tribunal. Prin tribunal se intelege orice organ independent si impartial care indeplineste atributii legate de eliberarea persoanelor in caz de detentie legala.

Curtea a apreciat intr o serie de cauze ca, calea de atac prevazuta de p.4 exercitata in fata unui procuror nu intruneste cerintele din p.4 ,deoarece procurorul nu este independent si impartial.

Procedura aplicata in fata tribunalului trebuie sa ofere garantiile fundamentale cerute in materiwe de lipsire de libertate, si anume:

- respectarea contradictorialitatii, a publicitatii, a dreptului la aparare;

- respectarea principiului egalitatii armelor intre procuror si acuzat;

- persoana detinuta trebuie sa fie prezenta personal in fata tribunalului;

- persoana detinuta trebuie sa se bucure de asistenta efectiva a unui avocat.

Tribunalul exercita doar un control de legalitate a masurii avand in vedere faptul ca art5,p.4 nu garanteaza dreptul la un examen judiciar de o asemenea intindere incat sa permita instantei sa statueze asupra tuturor aspectelor cauzei.

Curtea a mai apreciat ca dreptul la un recurs din p.4 nu este un drept absolut.

In cazul in care masura privativa de libertate a fost aplicata ca urmare a unei hotarari judecatoresti , art.5 ,p.4 nu se mai aplica fiind incidenta asa numita regula a incorporarii potrivit cu care cerinta de la p. 4 este incorporata in decizia de luare a masuri privative de libertarte atunci cand este dispusa de un judecator.

Art.5, p.4 implica si dreptul persoanei de a beneficia in cadrul controlului de legalitate de o procedura rapida si mai implica si cerinta ca instsanta sa examineze perioasda persistenta motivelor lipsirii de libertate la intervale de timp care nu ar trebui sa depaseasca 3 luni(ex.CAZUL PANTEA CONTRA ROMANIEIo)

ART.5 , P.5 - ORICE PERSOANA VICTIMA A UNEI ARESTARI SAU DETENTII ARBITRALE ARE DREPTUL LA DESPAGUBIRI

reptul la despagubiri exista si in cazul in care sunt incalcate dispozitii ale dreptului intern care asigura o protectie mai extinsa decat cea oferita de art5, p.1- 4.

Pentru a fi aplicabil art5,p.5 este necesara intrunirea a 2 conditii:

- sa existe o incalcare a conditiilor prevazute de celelalte dispozitii ale art.5, incalcare constatata de catre o instanta interna;

- incalcarea sa fi produs un prejudiciu.

Dreptul la despagubiri din p.5 nu trebuie confundat cu dreptul la despagubiri prevazut de art. 41 din Convetie asupra careia se pronunta Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Art.5, p.5 este singura dispozitie speciala care prevede acordarea unei compensatii de catre autoritatile nationale pentru violarea unui drept.

EX: cauza Pantea conta Romania in care Curtea a retinut nerespectarea art.5, p.5 din Conventie pe motiv ca dispozitiile art 504 si art 505 din Codul de procedura penala stabileste ca reclamantul poate introduce o cerere de despagubiri in termen de un an de la ramanerea definitiva a hotararii de achitare sau de la emiterea rezolutie de neinceere a urmaririi penale sau de scoatere de sub urmarire penala, insa la momentul respectin Guvernul nu a prezentat nici un exemplu din practica instantelor nationale care sa sustina argumentele potrivit caruia o actiune intemeiata pe art. 504 C.P.P. ar permite partii interesate sa obtina in mod concret si efectiv a reparatiei.

Statul poate solicita persoanei interesate sa dovedeasca intinderea prejudiciului produs de detentia ilegala, iar in ceea ce priveste intinderea despagubiri Curtea face trimitere la legislatiile nationale si recunoaste statelor o marja de apreciere destul de extinsa in aceasta materie.