Partea solidă a solului, dezagregarea și alterarea solului prin dizolvare și hidratare

1.componentul mineral – provenit din dezagregare si alterare

2.componentul organic – totalitatea organismelor moarte in si pe sol aflate in diferite stadii de descompunere

Componentul mineral ocupa 80-90% din masa solurilor normale.Provine din rocile si mineralele de la suprafata litosferei care sufera transformari ca dezagregarea si alterarea. Aceste procese de transformare a materiei minerale se desfasoara adesea simultan si asociat la suprafata scoartei terestre cu intensitati si rezultate diferite. Diferentele sunt legate de conditiile geografice variate ale zonelor si regiunilor in care au loc si de stadiul desfasurarii acestor procese.

Dezagregarea predomina in starile initiale, cand rocile se faramiteaza treptat. In paralel cu cresterea suprafetei de contact a rocii cu aerul si apa, se intensifica si alterarea.

Dezagregarea rocilor=principalul proces fizico-mecanic prin care rocile si mineralele sunt fragmentat si apoi maruntite, fara modificari chimice

Principalii agenti ai dezagregarii sunt:

- variatiile de temperatura

- inghetul si dezghetul

- apa

- vantul

- forta gravitationala

- actiunea vietuitoarelor

Dezagregarea termica: sub actiunea razelor solare, rocile se incalzesc si se dilata

diferential. Straturile superioare, incalzindu-se mai repede si mai puternic, se dilata mai mult decat straturile din interior si apar diferente de tensiune care determina fisuri paralele cu suprafata rocii.

Noaptea, straturile de la suprafata se racesc si se contracta mai puternic si mai repede decat straturile din interior, aparand fisuri perpendiculare pe suprafata rocii. Rezulta o retea de fisuri pe planul carora se desprind fragmente de roca.

Mineralele prezinta diferente de conductibilitate calorica (cal/cm3), coeficienti de dilatare termica (cal/g), caldura specifica (cal/cm2) si culoare. Absortia si pierderea inegala a caldurii determina aparitia fisurilor prin contractia diferita a mineralelor./

Rocile poliminerale se deazagrega mai usor decat cele monominerale. Cu cat amplitudinea si ritmul variatiilor termice sunt mai puternice, cu atat este mai accentuata dezagregarea.

Dezagregarea prin galivatie : apare din cauza variatiilor de temperatura in jurul punctului de inghet al apei. Apa patrunde usor in crapaturile preexistente ale rocilor (fisuri tectonice, fisuri de racire in corpuri magmatice, suprafete de sistuozitate din unele sisturi, suprafete de strat din stivele de roci sedimentare).

Cand apa patrunde in porii si cavitatile rocilor si in fisurile de dezagregare, la aparitia temperaturilor sub 0 grade C, isi mareste volumul prin inghet si rezulta presiuni laterale asupra peretilor rocilor (2000-6000 kg/cm2). Presiunea exercitata este maxima cand spatiile goale ale rocilor (sedimentare, slab consolidate) sunt ocupate cu apa 91-92%, atunci realizandu-se efectul de pana al apei inghetate.

Procesul de dezagregare prin gelivatie este mai activ in zonele cu geruri puternice (sub -30 gradeC) si frecvente (zona tundrelor si a muntilor inalti) precum si in zonele temperate in iernile cu ingheturi repetate.

Pe langa taria si frecventa ingheturilor, dezagregarea depinde si de natura rocilor. Cele compacte, masive (granitele, andezitele, gresiile) sunt mai gelive in comparatie cu rocile afanate (aluviuni, nisipuri, loess) la care e posibila doar daca golurile sunt umplute cu apa peste 90%. Rocile se faramiteaza treptat si se formeaza stratul de dezagregare.

Dezagregarea prin gelivatie poate afecta grosimi de 100-200 cm de roca si poate disloca blocuri de dimensiuni mari, favorizand aparitia campurilor de blocuri.

Dezagregarea sub actiunea vietuitoarelor (biomecanica) : se manifesta pe areale geografice largi dar e mult mai redusa ca intensitate. Are loc sub actiunea mecanica a radacinilor plantelor (mai ales a celor lemnoase), a caror crestere exercita presiuni de 30-100 kg/cm2, determinand maruntirea rocilor.

Ajungand la adancimi mai mari decat dezagregarea termica si cea prin gelivatie, dezagregarea biomecanica usureaza patrunderea aerului si apei, care amplifica procesul de dezagregare.

Animalele contribuie indirect la dezagregare prin favorizarea patrunderii aerului si apei in masa rocilor. Actiunea omului influenteaza indirect dezagregarea prin lucrarile de la suprafata scoartei terestre (bariere, exploatari miniera, lucrari de punere in valoare a terenurilor pietroase, constructii de drumuri).

Dezagregarea sub actiunea apelor curgatoare, a zapezilor si ghetarilor: se pot disloca fragmente de roci care sunt depuse la diferite distante si care pot fi maruntite prin izbire, frecare si rostogolire.

Dezagregarea sub actiunea vantului: apare in zonele in care covorul vegetal lipseste sau este foarte rar.

Prin coroziune (actiunea de eroziune a maselor de aer in miscare, incarcate cu nisip si praf, de a disloca fragmente de roci, de a le transporta prin DEFLATIE si de a le depune sub forma campurilor de nisip). Rocile sunt distruse si de catre vant printr-o actiune lenta dar indelungata de roadere.

Dezagregarea sub actiunea fortei gravitationale: Sub actiunea acesteia, rocile cad si se maruntesc prin frecare si se imbucatatesc. Fenomenul are loc in regiunile accidentate.

Importanta dezagregarii: Produsele dezagregarii, fie ca raman pe loc, fie ca sunt transportate si sedimentate, nu reprezinta solul ci roca-mama (materialul parental) de sol. Ele constituie un strat afanat de grosimi variate, format din diferiti bolovani pana la praf: materiale sortate dupa marime sau plasate haotic. Acest strat nu dispune de niciunul dintre atributele fertilitatii (nici apa inmagazinata, nici substanta pentru plante). Are insa permeabilitate pentru apa, aer, organisme. De aceea, formarea stratului de dezagregare constituie o faza premergatoare indispensabila.