Bazele Cercetării Operaționale

MODELAREA MATEMATICA

ROLUL EI ÎN CERCETAREA OPERATIONALA

Cercetarea operationala si disciplinele înrudite

Cercetarea operationala este una din disciplinele care a aparut catre sfârsitul primei jumatati a secolului nostru si s-a dezvoltat spectaculos în special în ultimii ani, în strânsa legatura cu o serie de alte discipline ale organizarii si conducerii, cum ar fi cibernetica, informatica sau analiza sistemelor.

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra obiectului cercetarii operationale aplicate în economie, consideram, deci, util sa examinam succint cum au aparut si au evoluat disciplinele organizarii si conducerii precum si legaturile pe care le prezinta între ele.

Conceptia "organizarii stiintifice", conturata catre sfârsitul secolului al 19-lea si începuturile celui actual, considera unitatea productiva ca un mecanism, în care oamenii, ajutati de masini, lucreaza într-un determinism aproape total, pe baza unor dispozitii actionând ierarhic, conform unor competente riguros definite.

Principalii reprezentanti ai începuturilor organizarii stiintifice, care formeaza asa-numita 3scoala clasica", stabilesc pentru prima oara o serie de principii ale conducerii stiintifice. Printre acestea figureaza binecunoscutul (si înca actualul) principiu al exceptiei, principiul specializarii organizationale, principiul definirii riguroase a sarcinilor, principiul organizarii ierarhice (Staff and Line) s.a.

Între conceptele utilizate de scoala clasica nu figureaza informatia si nici decizia: conducerea "mecanismului" economico-social revine (în ultima instanta prin parcurgerea treptelor piramidei ierarhice), întotdeauna, unui centru unic de decizie, pentru care informatiile sunt presupuse, aprioric, disponibile complet si instantaneu, fara nici un fel de restrictie (de timp, de spatiu, de tehnica a transmiterii si înmagazinarii etc.).

Cu toata perspectiva sa limitata, scoala clasica are marele merit al destelenirii unui domeniu virgin. Pionierii organizarii stiintifice (Taylor, Gantt, Fayol) si ceilalti reprezentanti ai scolii clasice pun pentru prima oara problema abordarii rationale a mecanismului functionarii unei întreprinderi.

O mare parte din ideile scolii clasice au fost criticate de reprezentantii diferitelor scoli care s-au dezvoltat ulterior în stiintele organizarii, dând nastere, dupa cum vom arata în continuare, unor teorii din ce în ce mai abstracte si mai complexe. Merita sa aratam ca în deceniul al saselea, ca o reactie împotriva excesului de teoretizare, s-a dezvoltat o asa-numita scoala neoclasica, având drept obiectiv reîntoarcerea la practica.

În deceniile care urmeaza dupa aparitia si dezvoltarea scolii clasice, problemele informational-decizionale îsi afirma prezenta din ce în ce mai acut, pe masura cresterii dimensiunilor si complexitatii organizatiilor social-economice si îsi cauta rezolvari empirice de cele mai multe ori nu la nivelul necesitatilor. Se stabilesc adesea circuite informationale paralele si supraabundente (redundante) iar în afara fluxurilor oficiale (formale) de date, se dezvolta o circulatie neformala, uneori mai eficienta, dar cu caracter strict local. În procesele de decizie continua sa prevaleze rutina, bunul simt, talentul sau chiar improvizatia.

În perioada urmatoare primului razboi mondial au putut fi constatate, ca urmare a acestor rezolvari empirice, diferente considerabile, din punctul de vedere al competitivitatii, între unitati economice cu structuri organizatorice si dotari tehnice identice sau similare. Analizele efectuate au condus la o prima includere în perimetrul cercetarii privind problemele organizarii si conducerii a aspectelor informational-decizionale, pâna atunci ignorate si totodata si a aspectelor relatiilor umane. Se largeste considerabil problematica organizarii si conducerii si încep sa circule cu din ce în ce mai multa autoritate denumirile de management (ca activitate practica) si management science (stiinta conducerii).

Aceasta perioada este dominata de "scoala comportamentului" care pune în centrul preocu-parilor sale observatia minutioasa a comportamentului oamenilor în timpul procesului motivatiilor

1

Modelarea matematica si rolul ei în cercetarea operationala

care determina coeziunea grupurilor.

Diferentele substantiale între scoala comportamentului si scoala clasica se refera în special la aspecte ca: descentralizarea deciziilor, promovarea încrederii între membrii unui grup (si neglijarea autoritatii) cu accentul pus pe responsabilitate (si nu pe control)1.

Începând din deceniul al cincilea al secolului nostru2, se produce un fenomen care promoveaza informatia si decizia printre elementele esentiale ale epocii în care traim.

La acest fenomen contribuie în primul rând cresterea extraordinara a complexitatii structurale si functionale, a organizatiilor economice. Procesele de comasare-integrare, aparitia structurilor organizationale cu activitati productive pe arii geografice foarte mari (si, de asemenea, cu multiple probleme legate de desfacerea produselor), ridicarea nivelului de tehnicitate a instalatiilor si corespunzator o specializare accentuata a profesiunilor - sunt numai câteva din aspectele acestei complexitati a unitatilor productive moderne.

Ca o consecinta a acestei stari de fapt apare o extraordinara crestere a cantitatii de informatii detinute si manipulate în unitatile productive, accentuata si de formularea unor conditii mult mai severe în ceea ce priveste calitatea informatiei (pertinenta si operativitatea acesteia). Alaturi de productia de bunuri apare o productie de informatii din ce în ce mai însemnata, informatia devine chiar un produs sau marfa ce se poate negocia, ajungând, alaturi de servicii, obiectiv al unor organizatii specializate.

În ceea ce priveste procesele de decizie, pentru prima oara se pune în mod riguros si pe scara larga problema gasirii unor solutii optime sau apropiate de cele optime, în marea diversitate de probleme organizatorice si de conducere.

Se poate considera ca toate aceste schimbari au condus la o veritabila revolutie informational-decizionala în domeniul organizari si conducerii si, ca o consecinta, la aparitia managementului stiintific modern.

Principalele discipline privind conducerea, care au aparut în aceasta etapa sunt: cercetarea operationala, cibernetica, informatica, psihosociologia organizarii si teoria generala a sistemelor.