Economie Monetară

1. MONEDA ȘI MASA MONETARĂ

1.1. Abordari ale monedei

1.2. Clasificarea semnelor monetare

1.3. Definirea masei monetare

Agregatele monetare

1.4. Contrapartidele masei monetare

1.5. Multiplicatorul monetar

1.1. ABORDĂRI ALE MONEDEI

Aparitia banilor in economie a impus crearea unei institutii care sa asigure emisiunea, dar si supravegherea circulatiei in bune conditii a acestora. Pe de alta parte, functionarea institutiilor statului, a condus la nevoia acoperirii cheltuielilor suplimentare prin emisiune monetara. Ca urmare, crearea autoritatii monetare a avut la baza monopolul emisiunii detinut de stat la momentul respectiv. Existenta bancii centrale, ca institutie ierarhica superioara celorlalte institutii bancare s-a impus tocmai ca urmare a nevoii coordonarii activitatii bancare in economie, dar si ca urmare a intensificarii presiunilor inflationiste la nivel international.

Orice activitate bancară presupune crearea de monedă. Băncile, mai ales cele comerciale crează o cantitate mult mai mare de monedă decât banca de emisiune, deoarece chiar volumul monedei scripturale este mult mai mare decât moneda efectivă pusă în circulaţie de aceasta din urmă. Ceea ce este specific băncii centrale este faptul că aceasta emite moneda legală sau, altfel spus, moneda centrală care are putere liberatorie nelimitată pe teritoriul naţional. Celelalte forme de monedă (moneda scripturală) reprezintă aşa-numita monedă privată care nu dispune de capacitate liberatorie decât ca urmare a clauzelor de răscumpărare ataşate acestui tip, clauze care implică posibilitatea transformării monedei private în monedă centrală.

1. Rolul monedei in economie:

Poziţia monedei in cadrul economiei este evidenţiat chiar de rolul jucat de pieţele care asigura circulaţia acesteia. Analiza activităţii instituţiilor financiare evidenţiază varietatea gamei titlurilor financiare care permit derularea procesului de economisire. Pe de alta parte, instituţiile financiare asigura si produse ce stau la baza sistemului de plaţi, facilitând, in acelaşi timp, realizarea decontărilor dintre agenţii economici.

Ca urmare, in condiţiile actuale, dezvoltarea produselor financiare a condus la o suprapunere a acestora monedei. Cu toate acestea, trebuie făcuta o diferenţiere intre ACTIVELE FINANCIARE (Grossmann definindu-le drept „proba scrisa a unui contract legal care dau dreptul proprietarului de a obţine in viitor o anumita suma in moneda) si MONEDA (acelaşi autor definind-o ca fiind anumite obiecte care pot fi utilizate ca mijloc de schimb general acceptat).

In ce consta aceasta diferenţiere?

Daca activele care joaca rolul de moneda sunt considerate, in general, titlurile financiare, o parte destul de mica a activelor financiare pot fi utilizate drept moneda.

In acest sens trebuie evidenţiat rolul monedei in economie, atât la nivel macroeconomic, cat si la nivel microeconomic.

a. Rolul macroeconomic al monedei

i. Stabilizarea macroeconomica realizata prin intermediul monedei:

De-a lungul istoriei, s-au evidenţiat doua curente, in ceea ce priveşte utilizarea monedei ca instrument de stabilizare a ciclului economic, reprezentate, pe de o parte, de susţinătorii NON- INTERVENTIONISMULUI (ce includ clasicii, neo-clasicii, monetariştii, neo-monetariştii), iar pe de alta parte de susţinătorii INTERVENTIONISMULUI (Keynesiştii si neo-keynesistii).

ABORDAREA NON-INTERVENTIONISTA: ciclul economic decurge din activitatea agenţilor economici care urmăresc optimizarea activităţii proprii, concretizate, in principal, in nivelul profitului. Ca o excepţie a non-intervenţioniştilor sunt monetariştii care susţin ca moneda joaca un rol determinant la nivelul ciclului economic. Cu toate acestea, politica monetara nu poate juca un rol central in realizarea stabilizării macroeconomice, ştiut fiind faptul ca exista un decalaj destul de mare intre masurile adoptate la nivel monetar si efectele înregistrate la nivelul variabilelor macroeconomice. Singura posibilitatea de realizare a stabilizării macroeconomice, din punct de vedere monetar, este de a asigura un regim monetar cat se poate de stabil.

SUSTINATORII INTERVENTIONISMULUI (reprezentanţii de seama fiind keynesiştii) evidenţiază incapacitatea pieţelor, pe parcursul ciclului economic, de a determina un potenţial ridicat economiei. Acest lucru se poate realiza doar cu ajutorul intervenţiei statului pentru a stabiliza economia, pe baza unui pachet de politici de stabilizare macro: politica fiscala si bugetara, politica monetara.

In ultimii ani, însa, pe fondul presiunilor inflaţioniste, s-a dovedit ca politica monetara orientata in direcţia asigurării stabilităţii preturilor este in măsura sa contribuie la stabilizarea macroeconomica si, implicit la reducerea duratei ciclului economic.

ii. Moneda si contextul International:

Economiile actuale sunt considerate economii deschise. In aceste condiţii, politica monetara, prin statutul monedei de convertibilitate, influenţează cursurile valutare. Procesul de integrare a pieţelor valutare internaţionale a determinat nenumărate probleme la nivelul băncilor centrale, probleme vizând, in principal, regimul valutar adoptat. Ținta in aceasta direcţie este alegerea regimului valutar optimal determinat de:

- curs valutar fix sau flexibil;

- coordonarea politicilor monetare intre tari;

- crearea zonelor monetare optime legate intre ele prin cursuri valutare flexibile.