Strategii de politică monetară în Uniunea Economică și Monetară și eficacitatea acestora

INTRODUCERE

Strategia de politică monetară.Abordarea generală a aplicării politicii monetare.

Caracteristicile esenţiale ale strategiei de politică monetară a BCE sunt reprezentate de definiţia cantitativă a obiectivului primar privind stabilitatea preţurilor şi de cadrul analitic bazat pe ceidoi piloni – analiza economică şi analiza monetară. De asemenea, strategia include principiile generale de aplicare a politicii monetare, cum ar fi orientarea pe termen mediu. Strategia constituie baza evaluării generale a riscurilor la adresa stabilităţii preţurilor şi a deciziilor de politică monetară adoptate de Consiliul guvernatorilor. De asemenea, aceasta furnizează cadrul necesar pentru a explica publicului deciziile de politică monetară.

Prin Tratatul de instituire a Comunităţii Europene i s-a încredinţat Eurosistemului – alcătuit din Banca Centrală Europeană (BCE) şi băncile centrale naţionale ale ţărilor care au adoptat euro ca monedă naţională – mandatul fundamental de a menţine stabilitatea preţurilor.

Importanţa stabilităţii preţurilor explică de ce inflaţia şi deflaţia reprezintă fenomene economice care pot avea consecinţe negative grave asupra economiei. În principiu, inflaţia este definită ca o creştere generală a preţurilor bunurilor şi serviciilor pe o perioadă îndelungată, care conduce la scăderea valorii banilor şi, prin urmare, a puterii de cumpărare a acestora. Deflaţia se produce atunci când nivelul general al preţurilor scade pe o perioada îndelungată.

După o prezentare succintă a problemelor legate de măsurarea inflaţiei, se continuă cu descrierea avantajelor stabilităţii preturilor. Aceasta contribuie la creşterea nivelului de trai, reducând gradul de incertitudine privind evoluţia generală a preţurilor şi, în consecinţă, îmbunătăţind transparenţa mecanismului de stabilire a preţurilor.

Consumatorilor şi întreprinderilor le este astfel mai uşor să identifice variaţiile de preţ care nu sunt comune tuturor bunurilor (asa-numitele „variaţii ale preţurilor relative”). De asemenea, stabilitatea preţurilor contribuie la bunăstarea generală prin reducerea primelor de risc asociate inflaţiei incluse în ratele dobânzilor, eliminarea necesităţii activităţilor de acoperire a riscurilor inflaţioniste şi atenuarea efectelor de distorsiune generate de sistemele de impozitare şi de cele de securitate socială. În cele din urma, stabilitatea preţurilor împiedică distribuţia arbitrară a avuţiei şi a veniturilor, asociată, de exemplu, diminuării valorii reale a creanţelor nominale (economii sub forma unor depozite bancare, titluri de stat, salarii nominale) ca rezultat al inflaţiei. Erodarea semnificativă a avuţiei şi a veniturilor reale, ca urmare a unei rate ridicate a inflaţiei, poate constitui o sursă de tulburări sociale şi de instabilitate politică.

În concluzie, prin menţinerea stabilităţii preţurilor, băncile centrale favorizează realizarea unor obiective economice generale, contribuind astfel la stabilitatea politică în ansamblu. Banca centrală deţine monopolul asupra furnizării de bancnote şi asupra depozitelor la banca centrală. Deoarece au nevoie de bancnote pentru clienţii lor şi trebuie să respecte obligaţia de constituire a rezervelor obligatorii (depozite) la banca centrală, băncile solicită, de obicei, credite băncii centrale. Banca centrală stabileşte rata dobânzii pentru împrumuturile acordate băncilor. Aceasta influenţează ulterior celelalte rate ale dobânzilor de pe piaţă.

După o analiză mai amănunţită a procesului care a condus la crearea Uniunii Economice si Monetare, se abordează cadrul instituţional al politicii monetare unice, strategia de politică monetară a BCE şi instrumentele de politică monetară utilizate de Eurosistem.

În cadrul strategiei BCE, deciziile de politică monetară se bazează pe o analiză cuprinzătoare a riscurilor la adresa stabilităţii preţurilor. O astfel de analiză se realizează pe baza a doua perspective complementare de determinare a evoluţiei preţurilor. Prima vizează evaluarea factorilor care determină evoluţia preţurilor pe termen scurt şi mediu, punând accentul pe activitatea economică reala si pe condiţiile financiare din economie. Aceasta analiză tine cont de faptul ca evoluţiile preţurilor pe termen scurt şi mediu sunt în mare parte influentaţe de interacţiunea dintre cerere şi ofertă pe piaţa bunurilor, a serviciilor şi a factorilor de producţie (a forţei de muncă şi a capitalurilor). BCE utilizează pentru aceasta denumirea de „analiză economică”. Cea de-a doua perspectivă, denumita „analiza monetară”, se axează pe o perspectivă mai îndelungată, valoriicând legatura durabilă dintre numerarul în circulaţie şi preţuri. Analiza monetară serveşte în principal ca instrument de coroborare, dintr-o perspectivă pe termen mediu şi lung, a semnalelor politicii monetare pe termen scurt şi mediu furnizate de analiza economică.