Economie Politică

CURS 1 OBIECTUL ECONOMIEI POLITICE

Termenul de economie îşi are sorgintea în vechile cuvinte greceşti OIKOS (gospodărire) şi NOMOS (normă, regulă), POLIS (cetate, oraş). Putem traduce deci ca ”Normele gospodăririi cetaţii”.

Însuşirea economiei politice, a principiilor şi legilor sale are o importanţă mare pentru că:

a) ne învaţă cum să ne comportăm raţional, atât în calitate de consumatori, cât şi de producători

b) este un act de cultură, stă la baza culturii economice şi nu numai

Economia politică studiază fenomenele şi procesele economice în evoluţia lor firească: descrie, explică, prognozează şi prescrie comportamentul raţional. Problema fundamentală a economiei este aceea de a răspunde la următoarele întrebări: ce, cât, cum şi pentru cine se produce.

NEVOILE ŞI RESURSELE – DEFINIRE ŞI CLASIFICARE

Nevoile reprezintă exigenţe ale existenţei umane, care se formează printr+un proces complex dependent de condiţiile materiale, spirituale, naturale etc. Transformarea unei doleanţe într+o nevoie efectivă are loc în acest climat complex.

După importanţa satisfacerii lor distingem:

a) nevoi de bază, elementare

b) nevoi elevate

După natura lor:

a) nevoi materiale

b) nevoi infomaţionale

c) nevoi spirituale etc

După nivelul la care se formează:

a) nevoi individuale

b) nevoi sociale (integrarea in societate, ordinea publică, promovarea, etc)

Satisfacerea nevoilor necesită un consum de bunuri. Prin bunuri înţelegem toate elementele utile pentru satisfacerea nevoilor.

După provenienţa lor distingem:

a) bunuri libere

b) bunuri economice

Bunurile libere sunt un dar al naturii (pică din cer). Oricine are acces la ele, după nevoi. Acesea sunt virtual nelimitate.

Bunurile economice provin din activitatea umană. Sunt obţinute cu un consum de resurse. Ca urmare, toate resursele sunt limitate.

Prin resurse înţelegem acele bunuri care sunt utilizate pentru a pbţine alte bunuri necesare omului. Aerul este o resursă, dar limitată.

După natura lor, resursele pot fi: naturale, umane, informaţionale, financiare.

După gradul de prelucrare:

a) primare (extrase direct din natură: ţiţeiul, buşteanul din padure)

b) derivate (au grad înalt de prelucrare şi sunt obţinute din cele primare)

RAŢIONALITATEA ECONOMICĂ ŞI COSTUL DE OPORTUNITATE

Satisfacerea unor nevoi nelimitate cu resurse limitate necesită utilizarea raţională (eficientă) a resurselor. Raţionalitatea în economie presupune respectarea principiului maximului economic, a principiului minimului economic si a principiului minimax.

Dacă nu se respectă principiile eficienţei, apare risipa de resurse. Aceasta înseamnă că:

a) se produce ce nu se cere sau mai mult decât se cere

b) se produce de proastă calitate

c) se produce cu tehnologii depăşite în raport cu cele de vârf

d) producţia poluează mediul

În satisfacerea nevoilor, atât indivizii, cât şi grupurile sociale se află în situaţia de a şege anumite bunuri şi de a sacrifica altele. Apare deci costul alegerii (de oportunitate, costul sacrificiului).

= Co= cost de oportunitate

În timp ce costul sacrificiului are o tendinţă de creştere întrucît nevoile cresc şi se diversifică mai rapid comparativ cu creşterea şi diversificarea resurselor. Singura resursă constantă, dar irecuperabilă, este timpul.