Contabilitate și Fiscalitate în Dezvoltarea Firmei

Cap. I. Fiscalitatea in dezvoltarea intreprinderilor. Standardele internationale de contabilitate.

Obiectivul situatiilor financiare este acela de a furniza informatii despre pozitia financiara ( datele din bilant ), performantele si modificarile pozitiei financiare ce sunt necesare utilizatorilor in luarea deciziilor economice. In ordinea importantei lor, potrivit “Cadrului general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare” al IASB, utilizatorii situatiilor financiare includ : investitorii preocupati de riscul inerent al tranzactiilor si de beneficiul adus de investitiile lor; salariatii interesati de informatii privind stabilitatea si profitabilitatea lor, pensii, avantaje si oportunitati profesionale; creditorii interesati de informatii care le permit sa evalueze daca imprumuturile pe care le-au acordat si dobanzile atasate vor fi rambursate; furnizorii si alti creditori, interesati de informatii care le permit sa evalueze daca sumele ce le sunt datorate vor fi platite la scadenta; clientii sunt interesati de informatii asupra continuitatii activitatii unei entitati, mai ales atunci cand au o colaborare pe termen lung sau sunt dependenti de ea; statul interesat de incasarea veniturilor sale, de alocarea resurselor si implicit de activitatea intreprinderilor. Pe baza acestor informatii statul prin institutiile sale isi determina politica fiscala, evalueaza produsul intern brut, venitul national si alti indicatori statistici ; publicul poate fi interesat de informatii privind evolutiile intreprinderilor, sfera de activitate, numarul de salariati.

Se desprinde concluzia ca scopul situatiilor financiare este acela de a oferi informatii despre activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile si castigurile, cheltuielile si pierderile precum si fluxurile de numerar. Aceste informatii sunt completate cu politcile contabile si notele explicative care ajuta utilizatorii enumerati de cadrul IASB pentru a estima fluxurile de numerar ale intreprinderii si mai ales momentul si gradul lor de certitudine pentru a se realiza.

Astfel intreprinderile trebuie sa-si indrepte atentia in primul rand pentru a mentine gradul de sanatate financiara, de a rentabiliza si pastra echilibrul financiar al activitatii de baza, de a analiza durata medie in zile a creditului-client si durata medie in zile a creditului-furnizor primita. In aceste conditii si fiscalitatea isi va indeplini rolul sau de a realiza venituri suficiente din impozite, doar daca intreprinderile vor fi rentabile, se vor dezvolta si se va realiza un mediu sanatos aferent unei economii de piata concurentiala.

Utilitatea informatiilor din situatiile financiare este data de caracteristicile sale calitative: sa fie inteligibile, relevante, credibile si comparabile.

Conceptele de baza fundamentale pentru ca situatiile financiare sa-si atinga obiectivul sunt: contabilitatea de angajamente si continuitatea activitatii de exploatare.

Contabilitatea de angajamente presupune recunoasterea unui venit sau a unei cheltuieli pe masura ce se produce si se realizeaza un angajament fara ca venitul sa fie incasat sau acea cheltuiala recunoscuta sau platita. Contabilitatea de angajamente ofera informatii nu numai despre tranzactiile trecute care au generat incasari si plati dar si despre datoriile curente in viitor ( de exemplu soldul creditor al contului furnizori), despre viitoare incasari ( de exemplu soldul debitor al contului-clienti). Aceste informatii sunt necesare pentru a analiza corelatia intre datorii curente si active curente, mai exact daca platile catre furnizori au fost realizate inaintea incasarilor. Atunci se produce un dezechilibru financiar si trebuie luata decizia de a analiza contractele existente pentru achizitii si vanzari, de a urmari creantele neincasate la termen pentru a diminua riscul unui faliment.

Continuitatea activitatii ne da baza de evaluare in elaborarea situatiilor financiare : cost istoric, cost curent, valoare actualizata, valoare realizabila ( de decontare ). Continuitatea este conceptul prin care situatiile financiare se elaboreaza pornind de la ipoteza ca intreprinderea isi continua activitatea si in viitor. Se presupune ca firma nu are nici o intentie sau nevoie de a lichida sau a reduce semnificativ activitatea. Daca exista o astfel de intentie baza de evaluare va fi data de valoarea de lichidare.

Cadrul general IASB impune ca in elaborarea situatiilor financiare, intreprinderile sa adopte un concept financiar de capital : puterea de cumparare a capitalului investit , sinonim cu activele nete sau capitalurile proprii. Cel de-al doila concept : capitalul fizic sau capacitatea fizica de exploatare , reprezinta capacitatea de productie a intreprinderii sau unitatile de productie pe zi.

Profitul este recunoscut in bilant daca si numai daca se adopta unul din conceptele de mentinere a a capitalului, fie financiar fie cel fizic.

In situatia in care utilizatorii sunt interesati de mentinerea capitalului nominal investit sau a puterii de cumparare a capitalului investit, trebuie aplicat conceptul financiar al capitalului, care poate fi evaluat atat in unitati monetare nominale cat si in unitati de putere constanta de cumparare. In practica acest concept inseamna ca profitul trebuie recunoscut doar daca valoarea financiara ( monetara) a activelor nete la sfarsitul perioadei este mai mare decat valoarea financiara ( monetara) a activelor la inceputul perioadei. Corelatia intre conceptele de capital si profit reprezinta referinta pentru ca profitul sa poata fi cuantificat. Numai intrarile de active suplimentare celor necesare pentru mentinerea capitalului pot fi considerate profit si in consecinta castig rezultat din capitalul investit. Profitul reprezinta cresterea capitalului monetar de-a lungul perioadei. Cresterile de preturi ale activelor pe parcursul unui exercitiu financiar sub forma castigurilor din active reprezinta profit. Aceasta cuantificare a profitului are loc daca capitalul este definit in termenii unitatilor monetare nominale.

In situatia in care capitalul financiar este definit in termenii unitatilor de putere constanta de cumparare, profitul reprezinta cresterea puterii de cumparare. Astfel profitul este recunoscut doar pentru partea cresterii preturilor activelor care depaseste cresterea nivelului general al preturilor. Diferenta reprezinta ajustarea pentru mentinerea capitalului fiind o componenta a capitalului propriu.

Mentinerea capitalului fizic - atunci cand capacitatea fizica productiva sau resursele necesare acestei capacitati la sfarsitul exercitiului depaseste capacitatea productiva de la inceputul perioadei fara sa fie influentata de distribuiri sau contributii din partea actionarilor, se obtine profit. Utilizarea conceptului de capital fizic presupune utilizarea costului curent ca baza de evaluare. Deoarece capitalul este definit in termenii capacitatii fizice de productie, profitul reprezinta cresterea acestui capital in cursul perioadei.

Cadrul general IASB acorda o atentie deosebita definirii si recunoasterii structurilor situatiilor financiare, dand reguli foarte precise de definire si de recunoastere a profitului.

Veniturile reprezinta cresteri ale beneficiilor economice pe parcursul unei perioade sub forma de intrari sau cresteri ale activelor, descresteri ale datoriilor. Acestea se concretizeaza in cresteri de capital propriu prin decontarea veniturilor asupra contului de profit si pierdere. In categoria veniturilor se includ si castigurile din orice sursa rezultate din activitatea curenta.

Cheltuielile sunt definite ca diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul exercitiului financiar, sub forma de iesiri sau scaderi ale activelor sau cresteri ale datoriilor, ce au ca rezultat diminuarea de capitaluri proprii. Aceste cheltuieli influenteaza contul de profit si pierdere in sensul diminuarii prin repartizarea cheltuielilor asupra acestui cont si implicit diminuarea surselor proprii de finantare. Cheltuielile includ si pierderile din activitati curente, dar si extraordinare rezultate din dezastre, cum ar fi : inundatii, incendii , sau cele din cedarea activelor incluse in activitati curente, pierderi nerealizate din cresterea cursului de schimb valutar aferente imprumuturilor pe care intreprinderea le-a contractat in devize. Prezentarea pierderilor se realizeaza distinct, datorita importantei cunoasterii existentei si valorii acestora in procesul decizional.

Legea privind Codul Fiscal nr. 571/2003, precizeaza ca sunt recunoscute ca deductibile numai cheltuielile care participa la realizarea de venituri impozabile. Intreprinderea este supusa in permanenta riscului fiscal, de interpretare sau aplicare defectuoasa a prevederilor legale. Aplicarea IAS/IFRS da posibilitatea intreprinderilor in baza respectarii Cadrului General al IASB sa-si aplice rationamentul profesional in materie de norme, principii, reguli de evaluare aferente fiecarei structuri din situatiile financiare.