Ergonomie

OBIECTIVELE CAPITOLULUI:

Prezentarea modului de apariţie şi dezvoltare a ştiinţei ergonomiei;

Definirea ergonomiei, a obiectului ştiinţei, formelor aplicative şi a legilor ei;

Însuşirea modului de realizare a cercetării interdisciplinare ergonomice;

Asimilarea noţiunilor ce stau la baza organizării ergonomice a muncii şi a principiilor economiei de mişcare.

1947 prof. K. F. H. Murrell (de la Universitatea Bristol - Anglia) a fost chemat să avizeze echipamentul militar

1949 la Oxford are loc prima reuniune a societăţii de cercetări ergonomice (Ergonomics Research Society) care defineşte şi certifică ergonomia ca ştiinţă de sine stătătoare. Termenul de ergonomie este de origine greacă (ergos=muncă, travaliu, efort şi nomos=lege naturală, normă) - folosit pentru prima dată în anul 1857 de biologul polonez Wojciech Zostryebowski în studiul ”Perspectivele ergonomiei ca ştiinţă a muncii”

Maurice de Montmollin - “ergonomia este tehnologia comunicaţiilor în sistemele om-maşină”.

profesorul francez Bernard Metz - ergonomia este “un ansamblu integrat de ştiinţe susceptibile să ne furnizeze cunoştinţe asupra muncii umane, necesare adaptării raţionale a omului la maşină şi a muncii la om”.

profesorul rus V. Munipov arată că ergonomia este o “disciplină care a luat naştere din ştiinţele tehnice, psihologice, fiziologice şi igienă. Ea cercetează posibilităţile omului în procesele de muncă, urmărind să creeze condiţii optime de muncă”.

Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO) - “Ergonomia este aplicarea ştiinţelor biologice, umane, în corelaţie cu ştiinţele tehnice, pentru a ajunge la o adaptare reciprocă optimă între om şi munca sa, rezultatele fiind măsurate în indici de eficienţă şi bună stare de sănătate a omului”.

s-a lansat noul concept om-solicitări (introdus de profesorul Petre Burloiu la simpozionul din aprilie 1974 ţinut la ASE Bucureşti) şi care exprimă ideea echilibrului balanţei energetice a organismului uman. “Ergonomia este o ştiinţă cu un caracter federativ, care pe baza interdisciplinarităţii - care este legea sa fundamentală - integrează aportul tehnicii, fiziologiei, psihologiei, sociologiei, economiei şi al altor ştiinţe sociale, având ca obiect orientarea creării tehnicii contemporane la nivelul posibilităţilor psihofiziologice normale ale omului şi utilizarea raţională a acestor posibilităţi în condiţiile de mediu, sociale şi culturale cele mai favorabile care pot fi asigurate de societate, în vederea realizării reproducţiei forţei de muncă de la o zi la alta”.

În CONCLUZIE, ergonomia este ştiinţa care sintetizează principii ale altor ştiinţe precum cele medicale, economice, tehnice, antropometria, psihologia muncii, sociologia muncii, pentru aplicarea lor în proiectarea şi optimizarea sistemului om-maşină-mediu din punct de vedere al condiţiilor de muncă, precum şi al creşterii productivităţii muncii (figura). Ergonomia nu trebuie confundată cu nici una dintre ştiinţele care o compun.Ergonomia, fiind o ştiinţă, dispune de un obiect de studiu, de metode şi de tehnici de cercetare proprii. Obiectul de studiu al ergonomiei îl constituie organizarea activităţii umane în procesul muncii prin optimizarea relaţiei din sistemul om-maşină-mediu, având drept scop creşterea eficienţei tehnico-economice, optimizarea condiţiilor satisfacţiei, motivaţiei şi rezultatele muncii, concomitent cu menţinerea bunei stări fiziologice şi favorizarea dezvoltării personalităţii. Însă această optimizare, în special cea a relaţiei om-maşină-mediu, necesită îndeplinirea următoarelor condiţii:

orientarea şi selecţia riguroasă a factorului uman,

reorientarea profesională;

proiectarea echipamentelor în concordanţă cu posibilităţile umane;

crearea unei ambianţe care să asigure securitate şi confort;

repartizarea raţională a sarcinilor;

economia energetică a organismului uman.