Formularea Problemelor de Previziune

precizeaza scopul, orizontul previziunii si starea initiala a fenomenului previzionat si o a doua parte în care sunt precizate ipotezele de lucru si date relative la evolutia trecuta sau viitoare a fenomenului. Cea de a doua parte determina diferentele specifice dintre tipurile de probleme de previziune.

Asadar, formularea generala a unei probleme de previziune este urmatoarea:

Sa se previzioneze evolutia fenomenului (indicatorului, sistemului) St pe orizontul de timp , stiind ca starea initiala a acestuia este S0 si ca se dau urmatoarele ipoteze de lucru si date relative la evolutia precedenta si viitoare a acestuia:

TRECUT VIITOR

a) se cunoaste -partial

sau

- total

evolutia

b) nu se cunoaste evolutia a) se mentine tendinta de evolutie

b) nu se mentine tendinta de evolutie dar se dau alte ipoteze si date

c) se dau coordonatele evolutiei

d) se dau starile dorite finale sau/si intermediare

Având în vedere faptul ca un numar mare de probleme de previziune au formulari asemanatoare, vom prezenta câteva clase de probleme întâlnite frecvent în practica economica.

I. O prima clasa de probleme pe care o evidentiem este aceea în care partea a doua a enuntului cuprinde:

TRECUT VIITOR

Se da evolutia fenomenului sub forma unei serii cronologice cu:

- o caracteristica rezultativa si una factoriala

sau

- o caracteristica rezultativa si n caracteristici factoriale Ipoteza:

Se mentine tendinta de evolutie a fenomenului

Aceasta clasa de probleme se va rezolva cu ajutorul metodei extrapolarii analitice (unifactoriale sau multifactoriale). Se cunoaste faptul ca metoda extrapolarii analitice se bazeaza pe teoria predictiei în cadrul seriilor dinamice.

Formularea problemei extrapolarii:

Cunoscând valorile , trebuie construit indicatorul care sa estimeze valorile , , unde ¸ reprezinta marimea orizontului de previziune.

Adica:

ceea ce înseamna ca pe baza cunoasterii traiectoriei fenomenului pe orizontul trebuie identificata traiectoria pe care o va descrie fenomenul pe orizontul de timp .

Principalele etape care trebuie parcurse în procesul extrapolarii analitice sunt:

1. Se ajusteaza tendinta de evolutie a fenomenului cu ajutorul unei ecuatii de regresie

2. Se extrapoleaza cu ajutorul ecuatiei de regresie.

Etapa 1. O serie dinamica cuprinde urmatoarele componente:

unde: Xt – trendul, tendinta generala de evolutie

Ct – ciclul

St – sezonalitatea

Ut – componenta aleatoare

Prin ajustarea tendintei unei serii dinamice se realizeaza separarea tendintei fenomenului si a actiunii factorilor esentiali de cei accidentali. Ajustarea poate fi realizata mecanic cu ajutorul metodelor: mediile mobile, sporul mediu si ritmul (indicele) mediu sau analitic. Ajustarea analitica pleaca de la ipoteza unui model de evolutie al carui parametri se determina astfel încât sa se obtina cele mai mici erori de estimare.

Observatie:

a) Determinarea trendului unei serii dinamice se realizeaza numai dupa ce varianta sezoniera a fost eliminata printr-o anumita metoda sau daca seria nu este afectata de variatia sezoniera.

b) Numarul termenilor seriei trebuie sa fie suficient de mare, pentru a intra sub sfera de actiune a numerelor mari. Astfel se asigura o compensare reala a abaterilor întâmplatoare.

Pasul 1. Se alege tipul de ecuatie de regresie