Previziunea social economică

I. previziunea ca un component al managementului economic.

1. denumiri conceptuale necesitatea activităţii previzionale

2. management şi previziune

3. funcţiile managementului şi rolul previziunii

I

În orişice întreprindere preocuparea pentru anticiparea mersului evenimentelor ocupă un loc de căpetîi nu investeşte nimeni un efort de resurse fără să-l pună în cumpănă cu rezultatele scontate în raport cu obiectivele urmărite această investigare a căpătat de-a lungul timpului denumiri diferite. Unele cu caracter sinonim iar altele cu sensuri mai mult sau mai puţin apropiate. Destul de frecvent este utilizat termenul de pronostic avînd şi varianta de prognostic. El semnifică o ipoteza referitoare la desfaşurarea în perspectivă a unor evenimente şi acţiuni precum şi la modul de finalizare a acestora. Acţiunea de pronosticare se bazează în mare măsură pe intuiţie şi pe deducţii logice şi mai puţin pe calculule. Termenul de prognoză înseamnă deci a cunoaşte dinainte, a anticipa. Prognoza este un rezultat al activităţii de prognozare şi constă în prevederea desfaşurării în perspectivă a unui fenomen sau proces pe baza studierii imprejurărilor care determină apariţia şi evoluţia. Termenul de prognoză se foloseşte în paralel cu cel de pronostic dar ei nu se suprapun perfect ca semnificaţie şi ca metodologie. Prognoza are de regula un solid suport metric şi o interpretare clauzibilă în timp ce pronosticul este dominat de latura subiectivă.

Previziunea înseamnă a anticipa apariţia şi evoluţia unor evenimente şi procese pe baza datelor cunoscute din trecut şi present. Precum şi a studierii legilor obiective în contextui temporal şi spaţial dat. Acest termen reprezenta toate modalităţile de abordare a problemelor viitorului. Activitatea previzională a însoţit din totdeauna iniţiativele şi acţiunile omului fiind o expresie a modului firesc de comportare a acestuia ca fiinţă raţională baza obiectivă a apariţiei şi dezvoltării previziunii o constituie munca socială desfăşurată în mod conştient potrivit unui anumit scop. Cu cît activitatea concentrează mai mult oameni şi mai multe mijloace cu cît se adînceste diviziunea muncii şi se înmulţeşte numărul de compartimente şi de legături dintre ele cu atît se impune necesitatea unei structurări şi corelări stiinţifice a activităţii economice pe diferite domenii ale acesteea. Toate acestea presupun cu evidentă o activitate previzională ca o condiţie indispensabilă a fundamentării deciziilor.

II

Managementul aplicat la viaţa economică are în esenţă rolul de a antrena şi organiza resursele disponibile în vederea soluţionării problemelor care condiţioneaza într-o măsura mai mare sau mai mică trebuinţe interese şi aspiratii ale oamenilor sau ale unor grupuri sociale. În urmarirea acestui scop are loc prin politica manageriala un efort continuu şi sistematic de orientare directionare şi armonizare a eforturilor în conformitate cu realitatile din fiecare etapa cu exigentile factoriilor obiectivi ai progresului. Procesul managerial este constituit dintrun ansamblu de componenete dintre care unele au caracter general (motoul 1) se prezinta în deosebi sub aspect calitativ iar altele au un caracter sectorial (motoul 2) şi se prezinta în deosebi sub aspect cantitativ.

Modulul 1

Modului 2

Modului 1 conţine componente cu caracter general şi anume: Scopul (obiective) urmărit în etapa data care orientează derularea în perspectivă a acţiunii umane.

2. căile prin care se va realiza obiectivul fundamental. Mijloacele prin care caile stabilite se convertesc în solutii practice

MODULUI 2 este format din componentele cu character sectorial adica:

a) necesităţile legate de scopul acţiunii viitoare şi care se constituie în principal în cererea solvabilă

b) resursele ce pot fi alocate şi care reprexinta practic oferta disponibilă

c) sistemul de reglare care presupune folosirea de mijloace specifice în vederea corelării eficiente a mecanismului economic ea se realizează: în avans – adica înainte de a se începe acţiunea previzională, pe parcursu desfăşurării activităţii – urmăriduse eliminarea perturbaţiilor ce apar şi refacerea continuă a echilibrelor.

Se poate observa ca mecanismul de reglare care conţine în principal sistemul previzional acţionează atît în avans proectînd componentele acţiunii viitoare şi corelaţiile dintre ele cît şi pe parcurs reconsiderînd elementele motooului 1 (cînd apar fenomene neprevăzute iniţial) şi eliminînd eventualele perturbări generate de factori aliaţi.

III

O importantă deosebită are delimitarea corecta a locului previziunii în sistemul funţiilor managementului aceste funcţii sunt: informarea, previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea, control.

Funcţia de informare constă în asigurarea informaţiilor necesare fundamentării deciziei numai prin informarea corectă suficientă şi oportună este posibilă întemeerea şi desfăşurarea unei conduceri ştiinţifice. În lipsa acesteea deciziile sunt dominate de improvizare.

Funcţia previzională ocupă un loc preponderent în procesul de conducere ea presupune realizarea unor lucrări de prospectare în timp avînd ca scop întocmirea de priveziuni prin acestea se prefigureaza sau se predetermina cu metode şi mijloace specifice obiectul, structura, dinamică şi eficienţa unei acţiuni sau a unui sistem de acţiuni viitoare previziunea poate fi văzută în diferite condiţii: