Previziunea și planificarea economică

Capitolul I. Conţinutul şi rolul previziunii financiare în activitatea întreprinderii

1.1. Concept de previziune şi planificare

Aşa cum menţionează John Naisbitt, “omul supravieţuieşte numai prin capacitatea sa de a acţiona în prezent, pe baza experienţei trecute, cu consecinţe în viitor. Asumându-şi viitorul, omul îşi face prezentul suportabil şi trecutul semnificativ. Trecutul, prezentul şi alternativele viitoare sunt întrepătrunse în anticipaţia şi previziunea acţiunilor viitoare.”

Este evident că există o diferenţă temporală între producerea unui eveniment şi semnalele ce prevestesc şi conduc la realizarea acestuia. Astfel putem determina principalul motiv care face ca previziunea şi planificarea sa fie două activităţi viabile pentru studierea şi, respectiv, acţiunea asupra viitorului, precum menționa și Voltaire „Prezentul este însărcinat cu viitorul”!

În decursul dezvoltării întreprinderilor și a managementului , planificării i se acordă o atenție deosebită, nevoia de planificare devenind mai evidentă odată cu înțelegerea de către oameni, a naturii exacte a obiectivelor lor. Multe companii și-au creat compartimente separate de planificare pentru a-și putea asigura o dezvoltare în pas cu schimbările ulterioare, preocuparea pentru anticiparea demersului evenimentelor reprezentînd, practic, fundamentul desfășurării eficiente a activităților în cadrul entității economice. Nimeni nu investeşte un efort de resurse fără să-l pună în cumpănă cu rezultatele scontate, în raport cu obiectivele urmărite. Această „investigare spre noi orizonturi” - tot mai amplă şi mai diversificată - a căpătat de-a lungul timpului denumiri diferite, unele cu caracter sinonim, iar altele cu sensuri mai mult sau mai puţin apropiate.

Amploarea şi diversificarea lucrărilor anticipative s-au dovedit a fi un rezultat firesc al dezvoltării ştiinţei şi al continuei sale ramificări. Iar o ştiinţă, în orice domeniu, are ca funcţie anticiparea destinului propriilor descoperiri şi inovări, ca şi efectele lor asupra condiţiei umane. Fără această capacitate anticipativă, o investigare, oricât de sofisticată ar fi ea, nu poate avea statut de ştiinţă, de sistem de cunoştinţe pus în slujba progresului societăţii. Firesc, anticiparea unor evoluții adesea greu de înțeles chiar și după ce-au avut loc nu poate fi făcută cu multă precizie , fiind, practic, imperfectă, dar cunoașterea lor, chiar imperfectă, este preferabilă ignorării acestora.

Problema esenţială constă în definirea corectă a ceea ce înseamnă previziune respectiv planificare, pentru a putea integra corect cele două concepte. Întrucît ambele concepte se preocupă direct de viitor este foarte important ca aceste două funcţii să fie corect integrate în cadrul entității.

Previziunea (prognoza) economică, deși nu are o definiție exactă, datorită părerilor diferite existente în rândul specialiştilor, reprezintă procesul prin care sunt anticipate evenimente şi prin care este realizată estimarea evoluţiei viitoare a unor indicatori economici privind, în general, fenomene care nu sunt direct controlate de entitatea implicată în procesul de previziune.

Planificarea este una din funcţiile de bază ale managementului şi reprezintă o activitate ce are în vedere stabilirea modalităţilor concrete de realizare a unor obiective prestabilite.

Previziunea precede planificarea şi oferă informaţii necesare pentru realizarea acesteia. Previziunea reprezintă un suport al procesului decizional în timp ce planificarea reprezintă mai mult un rezultat sau o componentă a procesului decizional. O delimitare clară între previziune, planificare şi decizie este, de cele mai multe ori, greu de efectuat, între aceste procese existând o interdependenţă strânsă. Previziunea se ocupă în general cu descrierea estimativă a mediului extern viitor al unei entităţi, în timp ce planificarea se orientează asupra acţiunilor viitoare proprii unei entităţii în contextul mediului în care aceasta acţionează. Prin urmare, este corect să spunem că o firmă previzionează cererea pentru un anumit bun pe piaţă şi planifică producţia pe care urmează să o realizeaze în contextul cererii respective. Nu este corect însă, să spunem că o firmă planifică evoluţia cursului valutar pentru o anumită monedă sau că o firmă previzionează preţul pe care ea însăşi îl va aplica unui anumit produs. Totodată nu este mai puţin adevărat că propriile acţiuni pot influenţa mediul extern. De exemplu, acţiunile unei firme concurente fac obiectul previziunii, însă este foarte probabil ca aceste acţiuni să fie influenţate de planificarea realizată în propria firmă, fie prematur, datorită unei scurgeri de informaţii, fie odată ce planificarea realizată îşi face simţite efectele pe piaţă.

Astfel, delimităm faptul că prin intermediul previziunilor de diferite categorii se explorează tendinţele principale de evoluţie şi implicaţiile acestora, se orientează şi se canalizează eforturile în direcţii considerate convenabile, se adoptă reglementări juridice în vederea restructurării unor sectoare pe baza obiectivelor urmărite. Toate acestea presupun operaţiuni de cuantificare, reglementare sau influenţare a diferitelor procese, prin intermediul operatorilor economici, pe cât posibil de optim, dat fiind faptul că de conţinutul său depinde decisiv maniera de derulare şi rezultatele exercitării celorlalte funcţii situate “în avalul” desfășurării procesului managerial din cadrul entității – organizare, coordonare, antrenare, control-evaluare.

Experienţa arată că în etapa actuală, activitatea previzională se desfăşoară la nivel microeconomic, la nivel de unităţi teritorial administrative, la nivel de sectoare, domenii, ramuri, subramuri, la nivel regional, macroeconomic şi mondial, de unde reiese că asigurarea viabilității în întregul sistem economic presupune fundamentarea unei „evaluări anticipative, pe baze științifice, ținîndu-se seama de mișcarea fenomenelor și proceselor în trecut și în viitor” , concretizîndu-se în calculul mărimii, structurii și dinamicii viitoare a fenomenelor și proceselor economice, sociale, etc. ce se vor derula într-un perimetru de mică sau mare întindere. Astfel, conchidem că necesitatea previziunii decurge din aceea că practica social-economică are nevoie de o busolă în acţiune.

1.2. Necesitatea previziunii financiare

Activitatea previzională, în accepţia cea mai cuprinzătoare, a însoţit întotdeauna iniţiativele şi acţiunile omului, fiind o expresie a modului firesc de comportare a acestuia, ca fiinţă raţională. Aşa cum spunea filosoful francez Auguste Compte (1798-1857), întemeietorul sociologiei ca disciplină ştiinţifică autonomă, „a şti înseamnă a prevedea pentru a putea" (savoir par prevoir pour pouvoir).

Baza obiectivă a apariţiei şi dezvoltării previziunii o constituie munca socială, desfăşurată în mod conştient, potrivit unui anumit scop. Unii sociologi consideră că previziunea îşi găseşte geneza în acţiunea umană în genere, deoarece omul, prin natura sa, îşi reprezintă orice activitate pe care urmează să o întreprindă. Chiar şi intenţia de a face ceva nu este altceva decât o manifestare a spiritului său previzionar.