Sistemul monetar internațional și FMI

1. Sistemul monetar internațional: concept, funcții, etape premergătoare, principii.

Încercările de creare a unui sistem monetar internațional, precum și înființarea acestuia sunt strâns legate de evoluția relațiilor dintre țările lumii, a comerțului, mișcărilor de capital, investițiilor, procesului de dezvoltare economică, fiind determinate de nevoia, pe plan internațional, unor reglementări în măsura să dirijeze tranzacțiile dintre state și să impună o ordine care să fie respectată de toți participanții în vederea evitării dezechilibrelor și crizelor financiare.

Sistemul monetar internațional poate fi definit ca ansamblul principiilor, normelor, mecanismelor și institutiilor care permit persoanelor fizice sau juridice din țări diferite să efectueze reglementarea creanțelor reciproce și să realizeze cooperarea în domeniul monetar.

După alte opinii, sistmul monetar internațional cuprinde norme și principii stabilite și aprobate de statele membre în vederea cooperării monetare internaționale, precum și mecanismele de finanțare a schimburilor economice internaționale.

Sistemul monetar internațional presupune un ansamblu de reguli, infrastructuri și institutii stabilite de statele membre în scopul dezvoltării schimburilor economice internaționale și al promovării cooperării monetare internaționale.

Rolul sistemului monetar internațional decurge din funcțiile sale principale, și anume:

• Asigurarea schimbului și circulației monedelor;

• Furnizarea de lichidități monetare internaționale necesare derulării tranzacțiilor internaționale;

• Ajustarea balanțelor de plăți externe în condițiile înregistrării unor dezechilibre între încasările și plățile în valută înregistrate în cadrul lor.

Până la finele celui de-al doilea război mondial, relațiile monetare dintre state se derulau pe baze bilaterale, fără să existe reglementări sau norme de conduită monetară adoptate de majoritatea țărilor.

În a doua jumatate a secolului al XIX-lea, majoritatea statelor dezvoltate se confruntau cu dificultăți de ordin monetar, ca urmare a funcționării neadecvate a bimetalismului sau monometalismului argint. În vederea stopării acestor dezechilibre, unele state au înființat uniuni monetare, care reprezintp, totodată, și încercări de creare a unui sistem monetar internațional. Cele mai cunoscute uniuni monetare sunt: Uniunea Monetară Germană și Uniunea Monetară Latină.

Uniunea Monetară Germană a fost creată pe baza convenției din 24 ianuarie 1857, încheiată între Prusia și Austria, ulterior aderând și alte state participante la Uniunea Vamală Germană, și a prevăzut: menținerea monometalismului argint și generalizarea sistemului zecimal; stabilirea parităților metalice pentru fiecare țară; reglementări privind emisiunea și circulația monedelor în și între țările membre, precum și a monedelor comerciale utilizate în relațiile de plăți cu țările în afara uniunii. Convenția privind Uniunea Monetară Germană a expirat în 1878.

Uniunea Monetară Latină a fost creată prin Convenția din 23 decembrie 1865, încheiată între Franța, Belgia, Italia și Elveția, la care a aderat în 1868 și Grecia, în vederea consolidării bimetalismului. Țările membre ale Uniunii Latine au adoptat un sistem monetar comun, avand ca unitate monetară francul francez și o circulație liberă a monedelor naționale la cursuri fixe stabilite în raport cu moneda franceză.

Uniunea Monetară Latină a stabilit standarde unitare pentru monedele naționale, în ceea ce privește greutatea, titlul și cursul pieselor monetizate de aur și argint, circulația monedelor bătute de o țară din Uniune fiind liberă în celelalte țări partenere.

Uniunea Monetară Latină a contribuit la consolidarea, pentru o perioadă scurtă de timp a pozițiilor bimetalismului. În anul 1878, în contextul fluctuațiilor prețurilor de piață ale aurului și argintului, Uniunea Latină s-a transformat dîntr-o uniune monetară bimetalist într-o uniune bazată pe etalonul aur. În anul 1927, Uniunea Monetară Latină s-a dizolvat efectiv.