Analiza statistică a resurselor umane în întreprinderile din telecomunicații

INTRODUCERE

Resursele umane apar ca o variabilă importantă, care determină succesul sau insuccesul activităţii în orice domeniu de activitate social-economică. În acest sens, este deosebit de important ca resursele umane să fie poziţionate în sistemul de valori adecvat rolului şi potenţialului lor. Printre cele mai importante domenii ale managementului resurselor umane, se prezintă previziunea necesarului în aceste resurse, care are o contribuţie deosebită pentru dezvoltarea valorilor economice şi sociale. Importanţa majoră a acestui aspect a dus la transformarea treptată a acestei activităţi dintr-un domeniu strict definit într-un concept strategic, conturîndu-se astfel managementul previzional al necesarului de resurse umane. Scopul acestui proiect constă în fundamentarea teoretică a necesarului de resurse umane ca domeniu specializat prioritar al managementului resurselor umane, argumentarea demersului ştiinţific metodologic, ai prognozei nevoilor de potenţial uman şi al metodelor, tehnicilor utile în acest scop, precum şi ilustrarea aplicabilităţii practice a abordărilor teoretice şi metodologice fundamentale. În capitolul I se expune evoluţia abordărilor naţionale privind resursele umane, se evidenţiază tendinţele de implimentare a managementului resurselor umane, se expune conceptul teoretic ai managementului previzional al necesarului de personal, se relevă factorii ce influenţează previziunea nevoilor de resurse umane, se fundamentează teoretic demersul metodologic, metodica de previziune şi suportul informaţional ce asigură aplicarea lor. În capitolul II se descrie carecteristica generală a întreprinderii S.A. „Moldtelecom”, se face o analiza a situaţiei existente privind personalul întreprinderii, se aplică în practică indicatorii descrişi în capitolul întîi şi se explică cauzele abaterilor. În capitolul III, „Planificarea necesarului de resurse umane”, se prognozează numărul de angajaţi şi se propun oportnunităţi de îmbunătăţire a situaţiei existente a personalului în cadrul întreprinderii.

1 RESURSELE UMANE ÎN CONTEXTUL VALORILOR ŞI RESURSELOR ÎNTREPRINDERII

1.1 Rolul şi importanţa resurselor umane în asigurarea creşterii economice a întreprinderii

Rolul primordial al resurselor umane la scara întregii societăţi se regăseşte şi la nivelul întreprinderii, fapt recunoscut şi argumentat de numeroşi oameni de ştiinţă din diferite ţări. Principalul element care o demonstrează sunt următoarele:

- Prin urmare este necesară implementarea unei noi viziuni asupra angajaţilor, evaluîndu-i ca resursa cea mai de preţ a organizaţiei care pune în funcţiune forţa de muncă este singura creatoare de valoare de întrebuinţare. De fapt, întreprinderea reprezintă celula economică de bază a societăţii unde are loc procesul nemijlocit de creare a produselor şi serviciilor;

- resursele umane e singura creatoare, nu numai sub aspect economic, ci şi sub aspect spiritual, ştiinţific. Generarea de noi idei concretizate în produse, tehnologii, metode de conducere, soluţii organizatorice noi ş.a. este caracteristica exclusivă a personalului;

- eficacitatea şi eficienţa utilizării resurselor materiale şi informaţionale depind într-o măsură hotărîtoare de resursele umane. Practica activităţii economice relevă nu puţine situaţii cînd întreprinderile înzestrare la fel tehnic –financiar şi informaţional sau la niveluri foarte apropiate, obţin performanţe economice cu totul diferite.

Accentuarea rolului resurselor umane nu înseamnă însă a subevalua celelalte resurse materiale, financiare şi informaţionale. Conceperea sistemică a întreprinderii implică abordarea resurselor umane în strînsă legătură cu celelalte resurse, pornind de la obiectivele fundamentale la a căror realizare concură împreună, de la conexiunile de esenţă ce există între ele. Suprasolicitarea personalului în detrimentul celorlalte resurse afectează echilibrul dinamic celelalte componente ale producerii materiale.

Aceasta imprimă necesitatea evaluării conceptelor tradiţionale privind resursele umane, evidenţierea punctelor lor forte şi celor slabe. În acest sens vom expune cele mai tradiţionale abordări ale resurselor umane.

Pornind de la afirmaţia susţinută în literatura de specialitate, potrivit căreia “esenţa oricărei organizaţii este efortul uman, iar eficienţa şi eficacitatea acesteia sunt influenţate, în mare măsură, de comportamentul oamenilor din cadrul organizaţiei”, este evident că nu numai aptitudinile de a munci determină performanţele organizaţiei, acestea din urmă, în mare măsură, fiind influenţate de potenţialul intelectual, aptitudinile cognoscibile, creative, inovative ale angajaţilor, capacităţile lor de a prevedea şi anticipa schimbările şi a se alinia rapid la exigenţele organizaţiei şi mediului economic turbulent.