Gestiune Financiară

I. OBIECTIVELE DISCIPLINEI

Disciplina se adreseaza masteranzilor Facultatii de Marketing si Afaceri Economice Internationale.

Scopul disciplinei consta în oferirea de cunostinte si informatii referitoare la problematica financiara a agentului economic din economia reala si în prezentarea instrumentelor si tehnicilor de analiza si gestiune a finantelor.

Obiective:

a) întelegerea de catre masterand a functiei financiare a agentului economic, a locului acestuia în cadrul circuitelor financiare macroeconomice;

b) formarea deprinderilor în utilizarea datelor si informatiilor financiar ¬- contabile în vederea interpretarii starii financiare a agentului economic;

c) pregatirea pentru elaborarea si utilizarea instrumentelor si procedeelor de gestiune a patrimoniului si a portofoliului agentilor economici;

d) acomodarea cursantilor în folosirea diverselor metode de analiza a problemelor financiare cu care se confrunta agentii economici, în sensul gasirii cailor de solutionare.

1. OBIECTUL SI CONTINUTUL FINANTELOR

Obiectul finantelor si gestiunii financiare : Finantele constituie un ansamblu de relatii economice exprimate în forma baneasca, instrumente, tehnici si reglementari juridice prin intermediul carora se constituie, repartizeaza si utilizeaza fondurile banesti ale societatii (stat, agenti economici, populatie etc.).

Finantele întreprinderii reprezinta veriga primara, de baza a sistemului financiar si de credit, întrucât crearea produsului intern brut si net are loc în cadrul întreprinderilor, iar repartizarea acestora reprezinta geneza relatiilor financiare din economie. De marimea acestor finante depinde în cea mai mare masura consistenta celorlalte subsisteme financiare.

Obiectul de studiu al finantelor întreprinderii îl constituie problemele referitoare la esenta, conducerea, organizarea, planificarea si desfasurarea relatiilor financiare ale întreprinderilor.

Obiectul gestiunii financiare poate fi definit pornind de la componentele sistemului financiar, si anume prin: asigurarea coordonarii instrumentelor sau activelor financiare, folosirea variabilelor si a actelor juridice, respectiv normele metodologice în vederea realizarii relatiilor cu partenerii financiari întâlniti pe pietele financiare.

Continutul gestiunii financiare este în strânsa dependenta cu sistemul financiar global, dar este determinat si de însasi dezvoltarea întreprinderii. În diferitele stadii ale dezvoltarii afacerii (faza demararii afacerii, faza dezvoltarii, faza atingerii parametrilor functionali, faza de declin), întreprinderea se confrunta cu nevoi de finantare specifice care, în acelasi timp, pot genera resurse dar si cu o multitudine de situatii care au evolutii pozitive sau negative.

Când facem analiza continutului finantelor avem în vedere si modalitatile de manifestare a acestora. Sub acest aspect , analizam finantele din punct de vedere al practicii, al politicii si, ca teorie. Practica financiara scoate în evidenta faptul ca finantele stau la baza actiunii întreprinderii pentru atingerea unui obiectiv bine precizat; astfel aceasta, împreuna cu celelalte doua modalitati de manifestare a finantelor, contribuie la maximizarea valorii întreprinderii, respectiv cresterea averii actionarilor. Totalitatea mijloacelor si instrumentelor de realizare a obiectivului fac obiectul gestiunii financiare.

Functia financiara a întreprinderii

Fenomenul financiar ia nastere ca urmare a relatiilor pe care întreprinderea le are cu toti agentii economici si financiari, cu statul si alte organisme.

Pentru buna functionare a unei întreprinderi este necesara crearea mai multor fonduri, cum sunt: fondul pentru investitii în active fixe, fondul de rulment, fondul de rezerva etc.; sursele de formare a acestor fonduri difera de la caz la caz , astfel ca pentru anumite activitati se poate apela si la împrumuturi. Principalele surse pentru crearea acestor fonduri sunt: aportul asociatilor sau actionarilor, autofinantarea, creditarea si finantarea bugetara.

Resursele de care dispune întreprinderea necesare formarii fondurilor se regasesc sub denumirea generica de capital (fizic si uman). Capitalul fizic include active: financiare si reale. Activele financiare sunt necesare pentru procurarea activelor reale si angajarea capitalului uman, în timp ce activele reale, utilizate de capitalul uman, produc bunuri si servicii, din vânzarea carora se procura active financiare.

Finantarea activelor poate fi realizata de catre agentul economic prin procurarea de capital de pe pietele financiare, pe baza emiterii de titluri de valoare cât si pe baza combinarii creditului pe termen scurt, a datoriei pe termen lung si a actiunilor; combinarea trebuie sa fie cea mai buna pentru îndeplinirea obiectivelor întreprinderii.

Tipul de decizie luat face parte din sfera responsabilitatii managerului, ea reprezentând esenta functiunii financiare a întreprinderii, a carei finalitate rezida în asigurarea performantelor economice si de productie ale firmei în conditiile utilizarii eficiente a factorilor de productie.

Sarcinile gestiunii financiare

Luarea deciziilor în domeniul financiar presupune studiul obiectului gestiunii financiare pentru rezolvarea problemelor aparute în relatiile dintre întreprindere si mediul financiar. În urma studiului rezulta sarcinile fundamentale, care revin finantelor: maximizarea valorii întreprinderii, mentinerea nivelului performantelor financiare si stapânirea riscurilor cu care se confrunta întreprinderea.

Sarcinile gestiunii financiare se materializeaza în: efectuarea analizei financiare (analiza echilibrului financiar, analiza rezultatelor întreprinderii, analiza fluxurilor financiare, diagnosticul financiar al rentabilitatii si al riscului); luarea deciziilor financiare (decizii de investitii, de finantare, de repartizare a profitului, care fac obiectul gestiunii financiare pe termen lung; decizii de trezorerie, respectiv gestiunea trezoreriei si gestiunea ciclului de exploatare, care fac obiectul gestiunii financiare pe termen scurt); controlul de gestiune.

Gestiunea financiara are menirea sa îndeplineasca cerintele functiunii financiare. Scopul functiunii financiare este de a apara si consolida patrimoniul si autonomia financiara a întreprinderii. Realizarea eficienta a acestei functiuni necesita o diviziune a muncii între diversele compartimente ale activitatii financiare.