Cuprins
- Instituţiile publice 3
- Noţiunea de serviciu public 6
- Elaborarea bugetelor de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor publice 12
- Metodologii de calcul pentru diferite tipuri de cheltuieli. 14
- Evaluarea activelor statului 18
- Metode de evaluare a imobilizărilor guvernamentale 20
- Metode de evaluare a activelor guvernamentale 20
- Principii de evaluare a imobilizărilor guvernamentale 22
- Evaluarea imobilizărilor realizabile 23
- Evaluarea imobilizărilor netransformabile 24
- Contabilizarea deprecierilor şi a cheltuielilor de întreţinere 24
- Concluzii 26
- Perspective 27
- Domeniul public şi cel privat ale statului 28
- Clasificarea domeniului public 29
- Conţinutul domeniului privat 32
- Aplicarea sistemului de calcul contabil digrafic în contabilitatea publica, la nivel macroeconomic 33
- Adaptarea contabilităţii publice la nevoile de informaţii financiare. 35
- Unele consideraţii generale cu privire la procedura normala de execute a cheltuielilor statului 36
- Ordonatorii de credite 36
- Reguli generale ale execuţiei cheltuielilor statului 37
- Angajarea cheltuielilor 38
- Angajamentul juridic 39
- Angajamentul contabil 39
- Limitele angajamentului 40
- Perioada angajamentului 40
- Sumele angajate 40
- Credite estimative, provizorii şi limitative 40
- Autorizarea de programe şi credite de plată 41
- Transferurile şi virările de credite 41
- Autorităţile abilitate în vederea angajării cheltuielilor 42
- Cheltuieli la nivel local 42
- Cheltuielile de capital. 42
- Realizarea operaţiunilor direct, la nivel central 42
- Investiţii necentralizate 43
- Controlul angajamentelor 43
- Controlul cheltuielilor angajate la nivel central 44
- Controlul angajamentelor de cheltuieli la nivel local 45
- Lichidarea 45
- Constatarea operaţiunii de efectuat şi calculul obligaţiilor statului 45
- Documentele justificative 46
- Ordonanţarea 46
- Modalităţi de ordonanţare 46
- Autorităţii competente 46
- Perioada ordonanţei 47
- Plata 47
- Rolul trezorierului plătitor 47
- Selectarea proiectelor de investiţii realizate de instituţiile publice 49
- Influenţa factorului politic 50
- Influenţa factorului juridic 50
- Influenţa factorului economic 50
- Influenţa factorului financiar 51
- Influenţa factorului social 51
- 5) randamentul investiţiei 53
- Achiziţiile publice 55
- Contabilitatea instituţiilor publice 62
Extras din curs
INSTITUŢIILE PUBLICE
Instituţiile publice reprezintă instrumentele prin intermediul cărora un stat îşi organizează şi execută funcţiile sale. Aceste instituţii sunt dezvoltate într-o structură piramidală, bine reprezentată atât pe orizontală cât şi pe verticală. Sistemul instituţional central se numeşte „Administraţia centrală” iar în România aceasta cuprinde:
- instituţii legislative:
- Parlamentul;
- Instituţii executive:
- Preşedinţia României;
- Guvernul;
- Ministere;
- Agenţii de stat;
- Banca Naţională a României;
- alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale.
- Instituţii judecătoreşti:
- Curtea Supremă de Justiţie;
- Parchetul Naţional Anticorupţie;
- Consiliul Superior al Magistraturii;
Instituţiile publice la nivel local cuprind:
- - instituţii legislative:
- consiliile judeţene;
- consiliile locale;
- Instituţii executive:
- Prefecturile;
- primăriile;
- alte instituţii publice de interes local
- Instituţii judecătoreşti:
- instanţele judecătoreşti;
- tribunalele;
- parchetele.
Un alt criteriu de clasificare a instituţiilor publice, care prezintă interes pentru gestiunea acestor entităţi este în funcţie de modul de finanţare:
- instituţii publice finanţate integral de la buget;
- instituţii publice cu finanţare mixtă;
- instituţii publice care îşi asigură integral veniturile pentru acoperirea cheltuielilor;
- instituţii publice care sunt finanţate din fonduri extrabugetare conform legii.
Un alt criteriu de clasificare al instituţiilor publice îl constituie obiectul activităţii acestora:
- instituţii administrative:
- ministere;
- alte organisme centrale;
- prefecturi;
- primării.
- instituţii de specialitate:
- domeniul social-cultural:
- învăţământ;
- sănătate;
- asistenţă socială;
- sport şi tineret;
- domeniul apărării naţionale;
- domeniul ordinii publice;
- domeniul economic.
Atribuţiile acestor instituţii sunt de a reprezenta şi a acţiona în numele şi interesul statului în toate sferele activităţii economico-sociale.
Socializarea orânduirii capitaliste a determinat un rol tot mai important al statului care a fost nevoit să-şi dezvolte structuri tot mai complexe din punct de vedere al domeniului de activitate.
Instituţiile publice produc bunuri şi prestează servicii care sunt distribuite în marea lor majoritate cu titlu gratuit sau la preţuri inferioare costurilor.
Conducătorii instituţiilor publice sunt ordonatori de credite clasificaţi în funcţie de subordonarea instituţiei:
- ordonatori principali de credite: miniştri, conducătorii autorităţilor publice şi conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
- ordonatori secundari de credite: conducătorii celorlalte instituţii publice care se află direct în subordinea ordonatorilor principali de credite;
- ordonatori terţiari de credite: conducătorii instituţiilor publice subordonate unităţilor a căror conducători sunt ordonatori secundari de credite.
Responsabilităţile ordonatorilor de credite sunt diferite în funcţie de nivelul ierarhic al acestora. Astfel:
- ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale şi aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu;
- ordonatorii secundari de credite aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii şi a celor din bugetele fondurilor speciale şi repartizează creditele bugetare aprobate pe unităţi ierarhic inferioare;
- ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru nevoile unităţilor pe care le conduc potrivit prevederilor din bugetele aprobate.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Gestiunea Institutiilor Publice.doc