Ingineria Valorii

Cap. 1 Fundamentele teoretice ale ingineriei valorii

1.1 Aparitia si dezvoltarea ingineriei valorii.

Metoda a fost elaboratã spre sfârsitul celui de al doilea rãzboi mondial ca urmare a crizei de materii prime strategice provocatã de cererea mare pentru productia de armament. Situatia creatã a fãcut necesarã folosirea unor înlocuitori la aceste materiale, ceea ce a impus si reproiectarea produselor fabricate în noile conditii. Printre cei care s-au ocupat de aceastã actiune a fost si Harry Erlcher, directorul compartimentului de aprovizionare de la General Electic Company (G.E.C).

Dupã terminarea rãzboiului, când dificultãtile de aprovizionare cu aterialele deficitare au fost înlãturate, H. Erlicher a constatat cã, la unele produse, revenirea la proiectele originale, care prevedeau folosirea acestor materiale, nu se mai justifica deoarece noile produse functionau la fel de bine si, în plus, erau mai ieftine. Pornind de la aceastã constatare, H. Erlicher si-a propus sã elaboreze un sistem prin care sã studieze posibilitatea schimbãrii solutiilor constructive si la alte produse, pentru realizarea acestora cu costuri mai mici , mentinând în acelasi timp sau chiar îmbunãtãtind functionalitatea lor. Sarcina a fost atribuitã lui Lawrence D.Miles, seful serviciului aprovizionare din cadrul unei sectii a G.E.C.

Spirit inventiv, L. D.Miles a dezvoltat creator aceastã problemã, ocupânduse de toate aspectele care puteau conduce la diminuarea costurilor de productie. El si-a orientat cercetãrile asupra functionalitãtii produsului si mai putin asupra produsului în sine. În calitatea sa de sef al serviciului de aprovizionare, Miles a început sã-si punã tot mai des întrebarea: „Ce functii trebuie sã cumpãr?” si nu „Ce materiale trebuie sã cumpãr?”. Drept urmare, a inceput sa faca specificatiile materialelor necesare in termeni de functii si criterii (de exemplu: produsul necesar trebuie sa translateze o forta de rotatie intr-una laterala. Trebuie sa reziste la aceste tensiuni, sa se potriveasca in zona permisa si sa se conecteze cu aceste piese).

Cu alte cuvinte el si-a schimbat conceptia nemai cumpãrând un produs pentru calitãtile sale, ci cumparând calitãtile produslului. Din acest momoent nu si-a mai exprimat nevoia în termeni de produs, ci în termeni de functii înlocuind schema veche:

cu schema nouã: Nevoie ® Functii utile ® Produs

Miles a stabilit astfel o metodã de analizã functionalã si sistemicã a produselor în vederea reducerii costurilor de fabricatie prin eleiminarea costurilor care nu contribuiau la functionarea produselor. Miles a denumit acest metodã „Analiza valorii”.

Aplicatã chiar în cadrul G.E.C, metoda a condus într-un timp scurt la economii spectaculoase, ceea ce a fãcut ca, începând din 1954, sã fie generalizatã în industria de armament americanã. În anii `60 Robert Mc Namera, ministrul apãrãrii din acei ani a hotãrât ca în toate contractele pentru achizitionarea de furnituri militare sã fie introdusã o clauzã care sã-i oblige pe fabricanti sã aplice I.V în vederea reducerii cheltuielilor de apãrare.

Procesul a fost imbunatatit continuu de Miles si în anii ’50 este preluat de multe companii din SUA. Cateva organizatii au fost create pentru a oferi consultanta celor care doreau sa aplice IV si sa elaboreze standarde pentru aplicare. Printre cele mai cunoscute organizatii sunt SAVE International si Fundatia Miles.

În 1959 a fost creatã Asociatia Inginerilor Specialisti în Analiza Valorii (SAVE).

Rezultatele spectaculoase obtinute în economia americanã au fãcut ca I.V sã fie preluatã si de firme din afara granitelor SUA. Japonia a fost prima tarã dupã S.U.A care a utilizat-o pe scarã largã. Magnetofoanele, motocicletele si alte produse ale economiei japoneze de la începutul anilor `60, si-au sporit competitiviatea pe piata internationalã si ca urmare a folosirii analizei valorii la proiectarea acestor produse.

În Europa , metoda a fost cunoscutã mai întâi în Anglia si Suedia, iar apoi a fost introdusã în RFG, Olanda si spre jumãtatea anilor `60 în unele dintre fostele tãri socialiste: RDG, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România.

În unele tãri europene (Anglia) metoda a fost adoptatã sub denumirea de Ingineria valorii (value engineering), în altele denumirea datã de Miles – Analiza valorii (AV) este folositã numai când se aplicã la reproiectarea produselor (value analysis), iar când se foloseste la proiectarea unor produse noi metoda poartã denumirea de Ingineria valorii.

În cartea noastrã am adoptat denumirea Ingineria valorii (I.V) întrucât am considerat cã sub impactul procesului de restructurare a economiei si de adaptare a structurii sortimentale de produse la cerintele pietei, metoda va fi folositã cu precãdere la proiectare noilor bunuri si servicii ce se vor impune pe piata internã si externã în conditiile aderãrii tãrii noastre la Uniunea Europeanã.

1.2 Obiectivele metodei

Pornind de la necesitatile sociale si pe baza aplicãrii legii economiei de timp, precum si a celor mai noi realizãri din stiintã si tehnicã I.V urmãreste stabilirea unui raport optim între valoarea de întrebuintare a bunului analizat (Vî) si costurile de productie directe si indirecte pe care le genereazã (Ct). Acesta este obiectivul fundamental al metodei si poate fi exprimat printr-o relatie matematicã, astfel:

(1)

Tinând sema de principiul abordãrii sistemice, promovat de I.V, obiectivul exprimat de relatia (1) se considerã realizat numai atunci când este rezultatul optimizãrii tuturor rapoartelor din relatia (2):