Extras din curs
11.1. Locul macroeconomiei în ştiinţa economică.
Probleme macroeconomice actuale
În timp ce microeconomia se ocupă de studiul comportamentului diferiţilor agenţi
economici individuali: firme, lucrători, deţinători de capital, menaje etc., având drept
obiectiv luarea deciziilor individuale, macroeconomia are ca domeniu de analiză
comportamentul unei economii naţionale în ansamblul său, precum şi relaţiile pe care
ea le întreţine cu alte economii naţionale.
O caracteristică esenţială a lumii contemporane o reprezintă accentuarea
interdependenţelor dintre activităţile economice desfăşurate de diferiţi agenţi
economici individuali. Deşi aceste activităţi economice se desfăşoară într-o mare
varietate de condiţii economice, tehnico-ştiinţifice, politice, naturale etc., ele se
derulează într-o puternică unitate şi interacţiune. Având în vedere acest fapt,
macroeconomia îşi propune drept obiectiv esenţial să studieze economia ca un tot,
problemele sale teoretice şi practice, privite din unghiul unor astfel de
interdependenţe, mai exact, din perspectiva agenţilor economici agregaţi. Ea nu pune
accentul pe înţelegerea detaliată a fenomenelor şi proceselor economice (preţul unui
produs în raport cu cel al altui produs, producţia unui bun în raport cu producţia altuia
etc.) ci pe tabloul de ansamblu al economiei, se interesează, mai ales, de interacţiunea
părţilor sale componente, de modul cum ele se ajustează şi se înfluenţează unele pe
altele.
Variabilele care interesează macroeconomia sunt producţia şi venitul naţional,
ocuparea şi neocuparea, consumul total, economiile totale, nivelul circulaţiei
monetare, nivelul general al preţurilor etc. Toate acestea sunt denumite agregate
economice. "Un agregat economic este o abstractizare care este folosită pentru
descrierea unor aspecte concrete ale vieţii economice"TF1FT. Printre cele mai importante
noţiuni abstracte la acest nivel amintim conceptul larg utilizat de producţie naţională -
ce reprezintă producţia totală a unei economii naţionale. Putem abserva în mod direct
nivelul şi evoluţia preţurilor la diferite produse sau servicii, de exemplu la pâine,
carne, televizoare, transport în comun etc., dar niciodată nu delimităm direct "nivelul
general al preţurilor, ce de asemenea reprezintă un agregat economic de mare
importanţa în evidenţierea costului vieţii.
Procesul prin care obiectele reale sunt combinate şi sintetizate într-o categorie
macroeconomică este numit agregare. De exemplu, prin combinarea şi sintetizarea
produselor şi serviciilor create într-o economie naţională obţinem producţia naţională.
Obiectivele macroeconomiei sunt următoareleTF2FT:
- determinarea principalelor agregate economice care să permită cunoaşterea
activităţii agenţilor economici în ansamblul lor;
- studierea relaţiilor dintre principalele agregate economice şi punerea în evidenţă
a unor raporturi stabile între acestea (de exemplu, relaţia dintre venit şi consum, venit
şi investiţii etc.;
- analiza principalelor dezechilibre care pot să apară între agregate: inflaţia,
şomajul, deficitul balanţei de plăţi etc., în vederea evidenţierii cauzelor care le-au
determinat şi stabilirii măsurilor pentru atenuarea sau înlăturarea lor;
- studierea modalităţilor de atingere a diferitelor obiective economice, care, ţin de
domeniul politicii economice.
O problemă economică devine macroeconomică atunci când:
a) este rezultatul formării unei economii naţionale;
b) priveşte interesele generale ale agenţilor dintr-o ţară;
c) impune măsuri concertrate pentru încadrarea ei în limitele normale de
desfăşurare.
Dintre problemele macroeconomice semnificative amintim:
- Asigurarea echilibrului, în dinamica sa, între cerere şi oferta globală, în forma
sa materială (starea de concordanţă relativă între volumul, structura şi calitatea
producţiei, pe de o parte şi nevoile de producţie şi consum final, pe de altă parte),
valorică (concordanţa relativă între diferitele structuri valorice ale rezultatelor
economice, între acestea şi eforturile depuse) şi în unităţi de muncă (concordanţa
relativă dintre cantitatea, structura şi calitatea factorului uman şi necesităţile
economiei de resurse de muncă);
- Creşterea economică - reprezintă sporirea capacităţii unei economii naţionale
de a furniza în măsură crescândă diferitele bunuri economice necesare populaţiei şi
agenţilor economici. Rezultatele obţinute pot fi măsurate prin intermediul unor
indicatori sintetici, semnificativi pentru aprecierea dinamicii economice a unei ţări;
- Inflaţia - reprezintă o formă a dezechilibrului economic general care se
exteriorizează prin suprasaturarea arterelor circulaţiei băneşti cu o cantitate de bani de
hârtie şi bani de credit, care depăşeşte nevoile reale ale circulaţiei mărfurilor şi
serviciilor. Ea se reflectă atât în deprecierea banilor (reducerea puterii lor de
cumpărare), cât şi în creşterea generalizată şi necontrolată a preţurilor;
- Şomajul - este rezultatul subocupării resurselor de muncă, respectiv persoane
lipsite de locuri de muncă şi care sunt în căutarea acestora. El a devenit astăzi o
permanenţă, deşi cu niveluri şi sensuri diferite de evoluţie pe ţări şi perioade;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Macroeconomie.pdf