Implicatiile veniturilor bugetare în contextul politicilor macroeconomice

Introducere

Ultimii 100 de ani au adus o dezvoltare. economică fără precedent, o creştere a nivelului de trai şi a calităţii vieţii la care poate străbunicii noştri nici nu visau. În lumea civilizată, piramida trebuinţelor s-a reconfigurat, baza, cea care înglobează nevoile primare, a devenit implicită pentru majoritatea populaţiei. Tehnologia a avansat şi avansează cu o rată accelerată, iar lipsa accesului la sănătate şi educaţie a devenit aproape de neimaginat pentru ţările dezvoltate.

În contextul unei astfel de dezvoltări, economiştii, fie ei angajaţi ai statului sau ai companiilor private, au rolul de a monitoriza şi coordona activitatea economică pentru a continua acest trend ascendent al evoluţiei umanităţii, pentru că economia, şi cu atât mai mult finanţele, au devenit coloana vertebrală ce susţine prosperitatea şi bunăstarea oricărei naţiuni. Însă acest trend nu este rodul exclusiv al naturii sau al „mâinii invizibile” a lui Adam Smith. Deficienţe apar mereu la nivelul pieţei, fie între cerere şi ofertă, fie în privinţa alocării resurselor, deficienţe ce se acumulează în lipsa intervenţiei factorilor corectori şi pot produce crize sociale sau economice, un exemplu fiind Marea Depresiune a anilor 1929-1933. Însă exercitarea de influenţe corective la nivel macroeconomic prespune o putere financiară ce, în special în economiilor dezvoltate, îi poate aparţine doar statului. Privit adesea ca un manager al societăţii, statul, în economiile contemporane, urmăreşte asigurarea stabilităţii progresului societăţii prin tot arsenalul de instrumente ce-i stau la dispoziţie graţie puterii coercitive cu care este învestit.

O analogie mai reprezentativă ar putea fi statul-şofer. Misiunea lui este de asigura ajungerea la destinaţie a societăţii, o destinaţie concretizată prin creşterea permanentă a bunăstării acesteia, din nefericire asemănătoare mai degrabă orizontului decât unui punct fix. Şoferul are responsabilitatea stabilirii unei viteze optime ce va asigura un timp rezonabil, în acelaşi timp împiedicând vehiculul să intre în marşarier sau să accelereze la viteze greu de controlat.

Necesitatea intervenţiei statului în economie a fost mult timp subiect de dezbatere, însă în special în lumina ultimei recesiuni, părerile tind să conveargă către unanimitate în ceea ce priveşte utilitatea şi necesitatea intervenţionismului statal. Ar fi ineficient ca statul, cu resursele şi puterea de care dispune, să fie doar pasager în vehiculul către dezvoltare.

De aceea statul a dezvoltat şi perfecţionat o serie de instrumente prin care corectează deficienţele apărute în dinamica unei economii şi asigură că nu există, sau dacă există sunt minimale, abateri de la traseul propus. Printre aceste instrumente, ca parte a politicii financiare, se numără şi politica bugetară, în accepţiunea autohtonă aceasta înglobănd politica veniturilor bugetare, a cheltuielilor şi a soldului. Toate aceste componente sunt instrumente extrem de potente în influenţarea vieţii economice şi sociale, ele putând modifica însăşi structura păturilor sociale sau a sectoarelor economice, totul în numele şi în virtutea eficacităţii şi eficienţei.

În procesul de elaborare a proiectului de buget se pune problema dimensionării corecte a nivelului indicatorilor bugetari astfel încât cheltuielile publice sa reflecte nevoile reale de resurse bugetare ce decurg din înfăptuirea obiectelor programelor de guvernământ, iar veniturile sa reflecte posibilităţile reale de procurare a resurselor necesare acoperirii cheltuielilor publice.

În practica bugetară internaţională se folosesc metode clasice, dar și moderne, bazate pe analiza cost – beneficiu, cost – eficacitate sau analize multicriteriale.

Se poate observa că odată cu trecerea timpului, și metodele de fundamentare a veniturilor și cheltuielilor au evoluat. Deși au crescut în complexitate și sigurantă, ele au scăzut în nivelul de ușurinta cu care pot fi aplicate. În zilele noastre, în contextul unei economii schimbatoae și imprevizibile, în care influențele interstatale sunt mai mari ca oricând, este necesar să se găseasca un echilibru între situație și metoda aleasă.

Totodată, este de o importanță vitală ca aceste metode de fundamentare și dimensionare a veniturilor și cheltuielilor să dea dovadă de un nivel de acuratețe cât mai ridicat, întrucât, și în funcție de aceste previzuni, se întocmesc planurile de bugete și rectificările ulterioare.

În conditiile actuale de desfășurare a activității economice, în care se resimte cel mai puternic discrepanța între nevoia de resurse financiare și capacitatea mult mai restransă de a le acoperi din fondurile existente, elaborarea bugetelor, dar și a unui sistem fiscal în conformitate cu cerintele impuse de perioada de criza au devenit problema principala a guvernelor în încercarea de a respecta principiul echilibrului bugetar.

Lucrarea de faţă îşi propune o succintă analiză a unui domeniu ce numără milioane de pagini în literatura economică, cel al politicilor macroeconomice şi a eficienţei măsurilor în care se traduce aceasta. Vom analiza efectele diferitelor mixuri de politici fiscale și bugetare aplicate pe cazul României, în vederea asigurării unui sistem bugetar-fiscal potrivit pentru depasirea momentului recesiunii și diminuarea deficitului bugetar în ciuda marilor dificultăți în evoluția economică pe care le prezintă țara noastră.