Managementul Inovării

Cuprins

. Noţiuni de bază. Clasificarea activităţilor de cercetare-dezvoltare-inovare

. Căile de introducere a noului

. Organizaţia inovativă, indicatori de performanţă

OBIECTIVE

-Însuşirea limbajului specific domeniului inovării;

-Delimitarea activităţilor subordonate introducerii noului în raport cu diverse criterii;

-Evidenţierea căilor de introducere a noului;

-Caracterizarea performanţelor organizaţiei în CDI, organizaţii innovative.

1. Noţiuni de bază. Clasificarea activităţilor de cercetare-dezvoltare-inovare

Într-un sens larg inovarea înseamnă introducerea noului, iar activităţile desfăşurate în acest scop sunt numite procese inovaţionale (innovation process).

Cele mai multe aplicaţii în domeniul inovării au fost sub formă de produse şi tehnologii noi, a căror realizare a generat de-a lungul anilor progresul tehnic. Dar valenţele inovării sunt mai largi.

În percepţia comună inovarea este asociată cu progresul tehnologic, care a fost de-a lungul vremii motorul dezvoltării societăţii. Apariţia automobilului, a telefonului, a calculatoarelor sunt câteva exemple ilustre de inovare tehnică, cu un impact major asupra mediului economic şi a civilizaţiei. Dar inovarea nu se limitează la produse şi tehnologii noi, cuprinde implementare unor forme noi de organizare, de comercializare, de învăţare etc. Diversitatea formelor de inovare a crecut în ultimul sfert de veac, odată cu concurenţa, fiind tot mai mare ponderea acţiunilor de inovare orientate spre introducerea unor metode moderne în logistică, marketing, managementul resurselor umane etc., care contribuie la obţinerea de avantaje competitive durabile.

În prima jumătate a secolului nostru, economistul austriac Joseph Schumpeter distingea cinci cazuri de inovare fabricarea de produse noi, introducerea metodelor de producţie noi, deschiderea de debuşee noi de desfacere, realizarea unei noi forme de organizare, descoperirea unor noi surse de materii prime.

Această viziune asupra fenomenului inovării nu se deosebeşte prea mult de concepţia modernă de clasificare a proceselor inovaţionale după natura fenomenelor la care se referă, şi anume:

- inovare cu dominantă tehnică;

- inovare cu dominantă organizaţională;

- inovare cu dominantă socială;

- inovare cu dominantă comercială.

Obs. Delimitarea acţiunilor de inovare nu are un caracter absolut, de cele mai multe ori introducerea noului, sub diverse forme, are efecte ramificate. De exemplu, introducerea unor noi tehnologii de fabricaţie bazată pe mijloace electronice determină şi schimbări majore în organizarea producţiei şi a muncii. Exemplele din ultima parte a cursului, referitoare la inovarea de proces (sau reengineering-ul întreprinderii) sunt ilustrative privind complexitatea schimbărilor realizate în ultimele decenii, care integrează schimbări tehnice, organizatorice, sociale etc.

Termenul inovare defineşte schimbările realizate în diverse domenii, pentru obţinerea unor avantaje monetare şi/ sau nemonetare. Dar realizarea inovării este privită în sens larg, în conexiune cu procesele creatoare ce au ca scop găsirea de soluţii noi şi materializarea acestora sub diverse forme. Sintagma cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) prezintă inovarea ca ultima secvenţă a ciclului de activităţi realizate în mod sistematic pentru creşterea cuntumului de cunoştinţe şi utilizarea lor în diverse domenii de activitate.

Ciclul Cercetare-Dezvoltare-Inovare include :

-Cercetarea de bază – activităţi al căror scop este lărgirea sistemului de cunoştinţe despre materie, natură şi societate;

-Cercetare aplicativă – investigaţii originale prin care se asigură aplicarea noilor cunoştinţe pentru realizarea unor obiective practice specifice;

-Dezvoltare – activităţi bazate pe rezultatele cercetării fundamentale şi aplicative, legate de producerea de noi materiale, produse, servicii. Cuprinde activităţi de proiectare şi activităţi experimentale de verificare a soluţiilor adoptate.

-Inovare – activităţi care asigură aplicarea rezultatelor din cercetare-dezvoltare în diverse domenii de activitate, pentru obţinerea de beneficii monetare sau nonmonetare. Inovarea include asimilarea în fabricaţie de produse sau procese noi sau îmbunătăţite, implementarea unor metode noi de vânzare, de promovare, a unor noi metode de conducere, introducerea unei noi organizări a muncii etc.

Expresia cercetare-dezvoltare (CD) a fost multă vreme folosită în mediul academic şi de afaceri, asociată preocupărilor pentru găsirea noului şi materializării lui sub formă de produse, servicii, tehnologii. Introducerea sintagmei CDI, în loc de CD, subliniază importanţa acordată finalizării proceselor creatoare prin aplicarea rezultatelor cercetării ştiinţifice şi tehnice în lumea reală. Acesta este unul dintre elementele distinctive ale strategiilor şi politicilor aplicate în ultimul sfert de secol, în contextul creşterii importanţei inovării ca factor al competitivităţii şi dezvoltării economice.