Microeconomie

TEMA 1: INTRODUCERE ÎN TEORIA ECONOMICĂ (2 ORE)

1 Obiectul de studiu al teoriei economice.

2 Structura cursului de teorie economică.

3 Principiile şi funcţiile teoriei economice.

4 Metode şi instrumente de analiză economică.

1 Obiectul de studiu al teoriei economice.

Ştiinţa economică studiază realităţi cu caracter dublu: atît obiective, cît şi subiective. În antichitate ideile economice erau formulate şi integrate în alte sisteme de gîndire. Abia în sec. 18 ele se deprind de alte ştiinţe, constituind o ştiinţă aparte. Iniţial, ştiinţa economică avea denumirea de „economie politică”, care provine de la trei cuvinte greceşti „oikos”, „nomos”, „polis” – gospodărie, lege, cetate (oraş, societate, ţară), cu derivatul său „politeia” care însemna organizare socială. Însă treptat de la ea încep să se deprindă ştiinţe autonome (statistica, contabilitate., marketing). Acestea se constituie în „sistemul ştiinţelor economice”, unde economia politică ocupă un loc central. Teoria economică studiază modul în care oamenii se organizează pentru a face faţă problemei insuficienţei resurselor. În orice tip de societate, există mai multe nevoi decât resursele, astfel încât este necesar ca acestea să fie alocate către cele mai eficiente utilizări. Insuficienţa resurselor este o problemă economică fundamentală, generală de faptul că dorinţele oamenilor sunt practic nelimitate; de aici rezultă necesitatea de a opta pentru o alternativă sau alta.

Activitatea economică reprezintă lupta împotriva rarităţii, fiind un proces complex ce reflectă faptele, comportamentele şi deciziile oamenilor privitoare la atragerea şi utilizarea resurselor economice în vederea producerii, circulaţiei, repartiţiei şi consumului de bunuri, în funcţie de nevoile şi interesele economice. Altfel spus, economia cuprinde toate problemele legate de producţia, distribuţia şi consumul de bunuri şi servicii.

Clasificarea ştiinţelor economice:

• Ştiintele economice fundamentale (economia politică, microeconomia, macroeconomia)

• Ştiintele economice funcţionale (statistica, contabilitatea, finanţele şi creditul, relaţii economice internaţionlae)

• Ştiintele economice concrete (economia: industriei, agriculturii, învăţămîntului, comerţului, transportului)

• Ştiintele economice istorice (doctrinele economice, istoria economiei naţionale şi mondiale)

• Ştiintele economice de frontieră (geografia economică, econometria, cibernetica economică)

Teoria economică constituie baza teoretică şi metodologică pentru celelalte ştiinţe economice, elaborează instrumentul de cercetare economică, formuleaza categoriile, legile şi tendinţele principale în dezvoltarea activităţii economice. Anume această ştiinţă serveşte drept temelie pentru elaborarea politicii economice promovate de stat.

În secolele 18-19, denumirea de „economie politica” este recunoscuta si utilizată de către reprezentanţii tuturor şcolilor şi doctrinelor economice.

Şcola clasică:

fondator-Adam Smith

opinia- banii trebuie învestiţi in urma economisirii lor;

Rezultat-au apărut noi clase de oameni.

Şcoala marxistă :

fondator-K. Marx;

opinia-relaţia dintre clase în procesul de producţie;

rezultat-exploatarea unora de către alţii, apar divergenţe dintre ţări ca rezultat a exploatării, apar revolte.

Şcola naţionalistă:

fondator-Flist;

opinia-căile de dezvoltare a naţiunilor subdezvoltate, stimularea producţiei autohtoni.

Rezultat-apar revolte şi conflicte pe plan internaţional.

Evoluţia obiectului de studiu al teoriei economice este redată astfel:

Nr d/o Principalele şcoli şi curente de gândire economică Obiectul de studiu

1 Mercantilismul, fiziocraţii, economia politică clasică Avuţia naţională

2 Marxismul Relaţiile de producţie

3 Şcoala istorică Economia naţională în ansamblu

4 Marginaliştii (microeconomia) Comportamentul agenţilor economici, căile şi mijloacele atingerii scopurilor urmărite

5 Keynesismul (macroeconomia) Mecanismul funcţionării economiei naţionale ca un tot întreg

6 Curentul instituţional - sociologic Institutele şi schimbările instituţionale

7 Teoria sintezei neoclasice Avuţia naţională; formele şi motivaţia comportamentului uman în condiţiile resurselor limitate

În linii generale, noţiunile de „economie politică”, „econimics”, „teorie economică”, „economie” pot fi folosite ca sinonime, însă totuşi sunt unele deosebiri de conţinut între ele.

2. Structura cursului de teorie economică.

Teoria economica este compusă din 2 compartimente de bază, doua părţi organice a unui întreg:

Microeconomie(fondator A. Marshall) studiază: comportamentul producătorului şi consumatorului, analiza pieţii cu formele ei principale, procesul de formarea preţurilor pe diferite pieţi, procesul de repartiţie a veniturilor între principalii actori în procesul de producţie.