Operațiuni de încasări și plăți fără numerar

Instrumenele de plati sunt monedele propriu zise si anumite documente bancare operationale pe suport hartie, magnetic sau electronic, care functioneaza pe baza unor tehnicii specifice de operare, circuite si securizare in vederea transferului de fonduri de la ordonator la beneficiar. Aceste instrumente sunt emise de banca centrala (moneda efectiva) si bancile comerciale (moneda scripturala) cu aprobarea bancii centrale pentru a se asigura o forma standardizata si un continut economic si juridic care sa permita transferul de fonduri in deplina siguranta si delimitarea responsabilitatilor participantilor la transferul bancar. Aceste instrumente se pot folosi si de entitatile non bancare ca posta, firmele de decontari sau cele pentru operatiuni cu titluri, autorizate expres de banca centrala pentru a opera in domeniul transferurilor de fonduri.

Instrumentele de plati se impart in doua mari categorii: instrumente cu numerar si instrumente fara numerar.

Instrumentele de plata cu numerar sunt reprezentate prin moneda metalica si bancnote (moneda de hartie) si reprezinta cea mai veche forma de circulatie monetara. Pentru a indeplini functia de instrument de plata, moneda metalica si bancnotele – numerarul in termeni bancari – necesita un complex de tehnici si reglementari cu caracter normativ emise de banca centrala si bancile comercile.

Instrumentele de plata fara numerar sunt documente standardizate care contin instructiuni de plata date de platitor bancii sale pentru transferul fondurilor catre banca beneficiarului. Pe baza instrumentului de plata se fac inregistrari in conturile partenerilor de la bancile lor care atesta diminuarea respectiv majorarea creantelor monetare asupra bancilor. Instrumentele de plata folosite in tranzactii sunt urmatoarele: ordinul de plata, cambia, cecul, biletul la ordin, cardul.

Mijloacele de plată fără numerar, respectiv instrumentele de plată (transfer credit, debitare directă, card de plată, cec, cambie şi bilet la ordin), permit transferul fondurilor deţinute în conturi deschise la instituţii de credit sau la Trezoreria Statului, în baza primirii unei instrucţiuni de plată.

Efectuarea unei plăţi fără numerar prin transfer de fonduri de la plătitor la beneficiar implică o serie de operaţiuni bancare care, în prezent, sunt permise doar instituţiilor autorizate şi supravegheate prudenţial (respectiv instituţiilor de credit) şi Trezoreriei Statului.

Principalele etape ale unei plăţi fără numerar sunt următoarele:

Faza tranzacţională cuprinde iniţierea, validarea şi transmiterea unei instrucţiuni de plată. În funcţie de tipul de instrument, instrucţiunea de plată poate fi iniţiată de debitor (spre exemplu, în cazul transferului credit), sau de beneficiar (spre exemplu, în cazul debitării directe). În aceasta fază au loc o serie de operaţiuni, care vizează în principal verificarea identităţii părţilor implicate în tranzacţie, a autenticităţii instrumentului de plată utilizat şi a integrităţii datelor aferente tranzacţiei.

În faza de compensare şi decontare, instituţiile (instituţiile de credit şi Trezoreria Statului) schimbă între ele creanţele rezultate din plăţile fără numerar, prin intermediul sistemului de plăţi pentru plăţi de mică valoare şi volum mare, şi decontează soldurile nete ale acestor creanţe prin intermediul sistemului ReGIS.

1.1 Cecul

- Aparitia cecului

Denumirea “cec” a apărut în Anglia medievală. Istoricii atribuie lui Thomas Gresham meritul de a fi introdus în 1557 primul cec bancar, care la sfârşitul secolului XVII funcţiona ca şi cecul actual “Strămoşii” cecului modern au o vârstă mult mai mare, fiind folosiţi de egipteni, apoi de greci. În perioada postbelică a avut loc o dezvoltare puternică a cecului, dar după 1990 fenomenul a marcat o tendinţă de descreştere determinată de concurenţa altor instrumente de plată mai puţin costisitoare: viramentul bancar şi cardul.

- Parti implicate

Cecul este un instrument de plata care pune in legatura, in procesul crearii sale trei persoane:

- Tragatorul este persoana care creeaza instrumentul (emite cecul), el fiind titularul contului bancar.

- Trasul este intotdeauna banca la care tragatorul are un cont bancar deschis. Trasul va plati cecul prezentat numai daca tragatorul are disponibil suficient in contul sau.

- Beneficiarul este persoana care va primi banii. Aceasta persoana poatesa fie o terta persoana sau insusi tragatorul.

Instrumentul este creat de tragator care, in baza unui depozit constituit la banca, da un ordin necondiţionat acesteia (trasul) sa plateasca o suma determinata unei terte parti (sau insusi tragatorului), aflate in pozitia de

beneficiar.

Ca urmare, in circuitul cecului, cele trei persoane puse in legatura prin cec efectueaza toate operatiunile legate de acest instrument in nume propriu: tragatorul emite cecul, proprietarul legitim il incaseaza, iar trasul il plateste. Pentru ca tragatorul sa poate emite cecuri, banca trebuie sa-i elibereze clientului sau un carnet de cec care contine formulare de cecuri in alb.

Proprietarul carnetului de cecuri completeaza formularul, il semneaza sI preda beneficiarului care il va prezenta, la r`ndul sau, bancii sale pentru incasare.