Piața forței de muncă - salariul

PIATA FORTEI DE MUNCA. SALARIUL

Munca este factorul de productie primordial. Asemeni celorlalti factori de productie, munca se tranzactioneaza pe o piata specifica: piata muncii. Aceasta este o piata aparte în care se întâlnesc si se confrunta cererea si oferta de munca. Piata muncii se manifesta la nivel local, regional, national si international. Analiza pietei muncii pp studierea C si O de munca în vederea realizarii echilibrului dintre cele 2 componente ale pietei.

Nevoia de munca reprezinta volumul total de munca necesara activitatilor ce se desfasoara într-o economie pe o perioada determinata, dar nu trebuie confundata cu C de munca. Pentru ca nevoia de munca sa se transforme în C de munca este necesar ca nevoia de munca sa fie platita, remunerata sau salarizata. Astfel, C de munca reprezinta nevoia de munca salarizata care se formeaza la un anumit moment dat într-o economie si se exprima prin numarul de locuri de munca (oferta de locuri de munca salarizate).

O de munca este munca pe care o pot depune membrii societatii în conditii salarizate. O de munca se exprima prin numarul populatiei apte de munca din care se scad anumite categorii de persoane ce presteaza munca nesalarizata (persoane casnice, elevi, studenti, militari în termen, persoane care nu presteaza munca salarizata).

C si O de munca sunt categorii si marimi dependente pe de-o parte de dezvoltarea economico-sociala, de amploarea si structurile activitatilor economice si ale actiunilor sociale si, pe de alta parte, de fenomenele si procesele social-demografice.

Dezvoltarea economico-sociala pp atragerea populatiei apte de mnca in activitati economice, ea constituind din acest punct de vedere o sursa a C de munca. Populatia este sursa O de munca. Intre gradul de dezvoltare economica a unui stat si populatia tarii respective exista o legatura indisolubila, dezvoltarea ec-sociala antrenand dupa sine si dezvoltarea factorului munca.

In legatura cu relatiile de interdependenta dintre dezvoltarea ec-sociala si procesele demografice, de-a lungul timpului, opiniile specialistilor au fost diferite. Astfel, Thomas Malthus a fost unul dintre primii specialisti care s-au ocupat de problema populatiei in stransa legatura cu dezvoltarea ec-sociala. El considera ca sporirea populatiei, a natalitatii, conduce automat la reducerea veniturilor familiale care, la randul sau, determina cresterea natalitatii. Dar ameliorarea conditiilor de viata a influentat comportamentul demografic familial, mai ales in tarile dezvoltate din punct de vedere economic, in sensul scaderii natalitatii, iar cercetarea tehnico-stiintifica a determinat cresterea si dezvoltarea economica si, implicit, crearea de noi locuri de munca.

Atat C cat si O de munca, privite prin prisma raportului dezvoltare ec-populatie, prezinta o serie de particularitati:

1. ambele sunt marimi dinamice

2. C de munca pe termen scurt este relativ constanta deoarece crearea de noi activitati si dezvoltarea celor existente se realizeaza in timp

3. O de munca se realizeaza intr-un orizont de timp indelungat intrucat sunt necesari cel putin 16 ani pt ca un individ sa se poata incadra in campul muncii

4. O de munca are o mobilitate relativ redusa, atat ca miscare in spatial geographic cat si din punct de vedere al schimbarii unei munci cu o alta munca ; oamenii sunt atasati mediului soc-economic in care s-au format si unde traiesc

5. O de munca este influentata de o serie de factori care nu sunt de natura economica: varsta, saxul, starea de sanatate, starea psihologica, elemente de traditie, conditii de munca

6. O de munca este perisabila si are caracter relativ rigid deoarece posesorul fortei de munca, pt a fi apt de munca, trebuie sa-si refaca forta de munca; de caeea omul nu poate astepta la infinit angajarea pe un loc de munca corespunzator pregatirii sale

7. O de munca, cu gradul ei de instructie si calificare isi pune amprenta asupra modului de satisfacere a C de munca

8. O de munca nu se formeaza in exclusivitate pe principiile pietei deoarece tinerii sunt formati pt familie si societate, ca oameni, nu pt a deveni ofertanti de munca (salariati)

9. substituirea capitalului uman intre diferitele lui componente este limitata in sensul ca C si O de muncanu sunt omogene, ele compunandu-se din grupuri neomogene, neconcurentiale sau putin concurentiale, ceea ce inseamna ca ele nu se pot substitui reciproc decat in limite foarte reduse sau deloc.

Piata muncii, ca expresie a raportului dintre C si O de munca, se desfasoara in faze sau etape:

- prima faza se manifesta pe ansamblul unei economii sau pe segmente mari de C si O, determinate de particularitatile tehnico-ec ale activitatii desfasurate; in aceasta faza: se formeaza conditiile generale de angajare a salariatilor, se contureza principiile care stau la baza stabilirii salariilor precum si limita min/max a salariului

- a doua faza se manifesta la nivelul firmei si prezinta o continuare o primei faza, constand in intalnirea C cu O de munca in functie de conditiile concrete ale firmelor si ale salariatilor sai.

Fazele pietei muncii se regasesc atat in ceea ce priveste O cat si C de munca.

O de munca se delimiteaza pornind de la programul, numarul de ore suplimentare pe care salariatii accepta sau nu sa le faca in functie de nevoile si spiratiile lor, de situatia economica si sociala.

C de munca se dimensioneaza précis atat ca volum cat si ca structura pe baza contractelor si a altor angajamente asumate de firma.