Extras din curs
1. Definitia politicilor publice si necesitatea acestora
Literatura de specialitate defineste in mai multe moduri politicile publice:
Thomas Dye « actiuni programate si realizate de organele administratiei publice »
William Ienkins « set de declaratii interdependente luate de un actor politic sau de un grup de actori politici cu privire la selectia telurilor si la mijloacele de a atinge aceste teluri intr-o situatie specifica, in care actorii politici sa poata lua aceste decizii »
Din perspectiva pragmatica, politicile publice pot fi definite ca :
- o actiune curenta a unei institutii guvernamentale de realizare a unui program adoptat pentru reformarea unui domeniu particular al vietii sociale.
- Expresia unei opinii emanate din vointa unei colectivitati
- O propunere si o orientare specifica la care participa o comunitate umana.
Politicile publice sunt necesare pentru gestionarea optima la diferite nivele de putere a resurselor, orizontului de timp, crearea de instrumente si masuri organizationale a programelor unui ( unor) actor politic intr-un domeniu.
2. Taxomanii ( clasificari ) ale politicilor publice
A. Conform clasificarii lui I. Timbergen :
- cantitative ( centrate pe obtinerea unor cresteri cantitativeintr-un domeniu, pentru ca
structura si organizarea acestui domeniu sa se conserve)
- calitative ( vizeaza schimbari structurale,organizationale in cadrul sistemului guvernat,
corespunzator valorilor de referinta)
B. Functie de ierarhia autoritatii publice initiatoare si responsabile de implementarea politicilor publice :
1. B - politici publice locale ( in Romania, sunt dispuse pe 2 nivele subnationale :
a) Consilii locale si primari la nivel de comune, orase, municipii
b) Consilii judetene – « mici parlamente locale »
Autoritatile publice locale au menirea de a furniza servicii de calitate comunitatilor locale, implementand politici adecvate in domrniile : transport local, intretinere domeniu public, administrare domeniu public, promovarea culturii locale, etc.
2. B - politici publice la nivel central ( national ) . Anumite servicii se asigura exclusiv la nivelul autoritatii publice centrale ( presedintie, guvern, ministere, parlament). Domenii : aparare + siguranta nationala, politica externa, emitere de moneda, administrare buget.
3. B – politici publice supranationale : initiate si imolementate de autoritatri publice suprastatale, transnationale, internationale create prin acorduri sau tratate semnate de state membre, in care pot fi aplicate politici adoptate in comun. ( ex. institutiile UE )
C. Functie de obiectul acestora :
- politici distributive – finantate din veniturile de la buget , constau in distribuirea de resurse in scopuri sociale si existrenta.
- Politici reglementative – constau in emiterea de norme juridice care regleaza comportamentele
- Politici redistributive – constau in preluarea in mod explicit si vizibil, in numele autoritatii publice, a unor resurse ale anumitor grupuri, pentru a le oferi altora
- Politici constitutive – relativ rare in democratiile consolidate. Vizeaza formularea statutelor legale , a normelor menite sa reglementeze functionarea structurilor de autoritate si a autoritatii in sine.
D. Functie de criteriul sectorialitatii :
- politici publice in plan spatial – geografic – pe zone admin-teritoriale, euroregiuni, provincii , etc.
- politici publice in plan temporal – termen scurt, mediu , lung
- politici publice globale – politica de tranzitie de la economia cu mecanism de comanda la economia de piata ; politica de relansare ;politica de stabilizare
- politici publice pe activitati sau sectoare – reforma invatamantului naytional, dezvoltarea cercetarii stiintifice si a tehnologiei, dezvoltarea turismului
- politici publice functionale – politici monetare, fiscale, salariale, antisomaj, de preturi, etc.
3. Abordarea sistemica a politicilor publice
Ca derulare in timp , politicile publice reprezinta un proces compex rezultat din punerea in aplicare a numeroase decizii luate de organe ale administratiei publice, politica publica este deci , dependenta de politicile anterioare, de politicile altor agenti guvernamentali sau de anumite politici fara legaturi evidente cu aceasta.
Harold Lasswell , identifica 7 faze ale procesului de realizare ale politicii publice :
1. Informarea – documentare, strangere de informatii pentru cei care participa la procesul decizional, in previziune si planificare
2. Promovarea – optiunea pentru o anumita politica alternativa
3. Prescrierea – 4enuntarea de reguli generale pentru a recomanda un curs actiunilor
4. Invocarea – calificari provizorii ale conduitei pe baza regulilor stabilite, urmate de necesitatea aplicarii prescrierilor, indicarea sanctiunilor pentru penalizarea celor care nu se supun dispozitiilor decidentilor
5. Aplicarea – realizarea practica a politicii de catre organele executive ale adminictratiei de stat si de catre instantele judecatoresti
6. Evaluarea – raportarea rezultatelor la eforturile facute, de unde pot fi elaboratre estimari privind nivelele de reusita sau faliment
7. Incheierea – incetarea aplicarii regulilor prestabilite si a institutiilorcreate pentru a finaliza politica de referinta.
Etapele solutionarii practice a problemelor sunt :
1. recunoasterea problemei
2. Propunerea de solutii
3. Alegerea solutiei
4. Aplicarea solutiei
5. Monitorizarea rezultatelor
Etapele in ciclul politic :
1. Stabilirea agendei
2. Formularea politicii
3. Luarea deciziilor
4. Implementarea politicii
5. Evaluarea politicii
Preview document
Conținut arhivă zip
- Politici Publice.doc