Politici Publice

1. Definitia politicilor publice si necesitatea acestora

Literatura de specialitate defineste in mai multe moduri politicile publice:

Thomas Dye « actiuni programate si realizate de organele administratiei publice »

William Ienkins « set de declaratii interdependente luate de un actor politic sau de un grup de actori politici cu privire la selectia telurilor si la mijloacele de a atinge aceste teluri intr-o situatie specifica, in care actorii politici sa poata lua aceste decizii »

Din perspectiva pragmatica, politicile publice pot fi definite ca :

- o actiune curenta a unei institutii guvernamentale de realizare a unui program adoptat pentru reformarea unui domeniu particular al vietii sociale.

- Expresia unei opinii emanate din vointa unei colectivitati

- O propunere si o orientare specifica la care participa o comunitate umana.

Politicile publice sunt necesare pentru gestionarea optima la diferite nivele de putere a resurselor, orizontului de timp, crearea de instrumente si masuri organizationale a programelor unui ( unor) actor politic intr-un domeniu.

2. Taxomanii ( clasificari ) ale politicilor publice

A. Conform clasificarii lui I. Timbergen :

- cantitative ( centrate pe obtinerea unor cresteri cantitativeintr-un domeniu, pentru ca

structura si organizarea acestui domeniu sa se conserve)

- calitative ( vizeaza schimbari structurale,organizationale in cadrul sistemului guvernat,

corespunzator valorilor de referinta)

B. Functie de ierarhia autoritatii publice initiatoare si responsabile de implementarea politicilor publice :

1. B - politici publice locale ( in Romania, sunt dispuse pe 2 nivele subnationale :

a) Consilii locale si primari la nivel de comune, orase, municipii

b) Consilii judetene – « mici parlamente locale »

Autoritatile publice locale au menirea de a furniza servicii de calitate comunitatilor locale, implementand politici adecvate in domrniile : transport local, intretinere domeniu public, administrare domeniu public, promovarea culturii locale, etc.

2. B - politici publice la nivel central ( national ) . Anumite servicii se asigura exclusiv la nivelul autoritatii publice centrale ( presedintie, guvern, ministere, parlament). Domenii : aparare + siguranta nationala, politica externa, emitere de moneda, administrare buget.

3. B – politici publice supranationale : initiate si imolementate de autoritatri publice suprastatale, transnationale, internationale create prin acorduri sau tratate semnate de state membre, in care pot fi aplicate politici adoptate in comun. ( ex. institutiile UE )

C. Functie de obiectul acestora :

- politici distributive – finantate din veniturile de la buget , constau in distribuirea de resurse in scopuri sociale si existrenta.

- Politici reglementative – constau in emiterea de norme juridice care regleaza comportamentele

- Politici redistributive – constau in preluarea in mod explicit si vizibil, in numele autoritatii publice, a unor resurse ale anumitor grupuri, pentru a le oferi altora

- Politici constitutive – relativ rare in democratiile consolidate. Vizeaza formularea statutelor legale , a normelor menite sa reglementeze functionarea structurilor de autoritate si a autoritatii in sine.

D. Functie de criteriul sectorialitatii :

- politici publice in plan spatial – geografic – pe zone admin-teritoriale, euroregiuni, provincii , etc.

- politici publice in plan temporal – termen scurt, mediu , lung

- politici publice globale – politica de tranzitie de la economia cu mecanism de comanda la economia de piata ; politica de relansare ;politica de stabilizare

- politici publice pe activitati sau sectoare – reforma invatamantului naytional, dezvoltarea cercetarii stiintifice si a tehnologiei, dezvoltarea turismului

- politici publice functionale – politici monetare, fiscale, salariale, antisomaj, de preturi, etc.

3. Abordarea sistemica a politicilor publice

Ca derulare in timp , politicile publice reprezinta un proces compex rezultat din punerea in aplicare a numeroase decizii luate de organe ale administratiei publice, politica publica este deci , dependenta de politicile anterioare, de politicile altor agenti guvernamentali sau de anumite politici fara legaturi evidente cu aceasta.

Harold Lasswell , identifica 7 faze ale procesului de realizare ale politicii publice :

1. Informarea – documentare, strangere de informatii pentru cei care participa la procesul decizional, in previziune si planificare

2. Promovarea – optiunea pentru o anumita politica alternativa

3. Prescrierea – 4enuntarea de reguli generale pentru a recomanda un curs actiunilor

4. Invocarea – calificari provizorii ale conduitei pe baza regulilor stabilite, urmate de necesitatea aplicarii prescrierilor, indicarea sanctiunilor pentru penalizarea celor care nu se supun dispozitiilor decidentilor

5. Aplicarea – realizarea practica a politicii de catre organele executive ale adminictratiei de stat si de catre instantele judecatoresti

6. Evaluarea – raportarea rezultatelor la eforturile facute, de unde pot fi elaboratre estimari privind nivelele de reusita sau faliment

7. Incheierea – incetarea aplicarii regulilor prestabilite si a institutiilorcreate pentru a finaliza politica de referinta.

Etapele solutionarii practice a problemelor sunt :

1. recunoasterea problemei

2. Propunerea de solutii

3. Alegerea solutiei

4. Aplicarea solutiei

5. Monitorizarea rezultatelor

Etapele in ciclul politic :

1. Stabilirea agendei

2. Formularea politicii

3. Luarea deciziilor

4. Implementarea politicii

5. Evaluarea politicii