Relații Economice Internaționale

11. Particularităţile relaţiilor contractuale în sfera REI şi AEE.

17.1. Rolul şi locul relaţiilor contractuale în sistemul de relaţii

economice mondiale.

17.2. Reglementarea interstatală şi internaţională a relaţiilor

economice mondiale.

17.3. Particularităţile relaţiilor contractuale în domeniul tranzacţiilor

comerciale internaţionale.

17.1. Rolul şi locul relaţiilor contractuale în sistemul de relaţii economice mondiale

Fundamentul relaţiilor economice internaţîona/e îl constituie relaţiile economice mondiale la micronivel: între firmele şi companiile diverselor ţări, între anumite întreprinderi. Asemenea relaţii în condi¬ţiile economiei de piaţă presupun aplicarea pe scară largă a formei con¬tractuale de colaborare, în care agenţii economici ai activităţii comer¬ciale externe poartă întreaga răspundere pentru realizarea angajamen¬telor asumate, dispunând concomitent de suficiente drepturi şi resurse.

Participarea la relaţiile economice internaţionale este dictată, în primul rând, de interesele părţilor, de avantajele economice pe care ele tind să Ie obţină în rezultatul tranzacţiilor economice externe. Reali¬zările, obţinute în ultimele decenii în structura REI, au extins esenţial şi

au modificat sfera şi direcţiile relaţiilor contractuale dintre participanţii la ele.

Dezvoltarea colaborării internaţionale de producţie şi tehnico-ştiinţifice a predeterminat rolul important al contractelor dintre părţi în acest domeniu: cooperarea internaţională necesită distribuirea clară a obligaţiilor părţilor, determinarea pe baze contractuale a sistemului de măsuri şi sancţiuni, ce asigură executarea lor. Noile posibilităţi ale practicii contractuale sunt legate de crearea şi activitatea întreprinderilor mixte, a companiilor transnaţionale (CTN) şi grupurilor financiar-industriale - în fine, obiect al contractelor în cadrul REI devin serviciile informaţionale, consulting şi marketing, inginiring etc.

Totodată, REI au o serie de particularităţi, ceea ce condiţionează un anumit specific al relaţiilor contractuale pe arenă internaţională. Un rol mult mai important ca în interiorul ţării îl au obiceiurile internaţionale, regulile şi convenţiile, acordurile bilaterale şi multilaterale interstatale. De menţionat că pierderea partenerului în relaţiile economice internaţionale înseamnă şi anumite pierderi pentru economia naţională. Un exemplu semnificativ în această privinţă poate servi întreruperea relaţiilor tradiţionale dintre ţările-membre ale fostului CAER şi republicile unionale după destrămarea URSS. Anume de aceea problema privind mecanismul şi practica relaţiilor contractuale în domeniul dat are o mare importanţă.

17.2. Reglementarea interstatală şi internaţională a relaţiilor economice mondiale

Reglementarea juridică a relaţiilor contractuale în sistemul rela¬ţiilor economice mondiale se efectuează conform normelor de drept internaţional. Constituţia Republicii Moldova (p.l, art. 8) prevede că ţara se obligă să-şi construiască relaţiile cu alte state în baza dreptului internaţional. Aceasta înseamnă că, dacă în contractul internaţional al Republicii Moldova sunt stabilite alte reguli, decât cele prevăzute în lege, atunci se aplică regulile referitoare la contractul internaţional. Aplicativ la activitatea economică externă o importanţă deosebită au două tipuri de contracte internaţionale.

La primul se atribuie contractele, în care se stabileşte regimul comerţului între două state sau un grup de state. După conţinutul lor

acestea pot fi subdivizate aproximativ în cinci tipuri principale: contracte şi acorduri tip; acorduri cu privire la colaborarea economică şi tehnică; acorduri economice; acorduri de asistenţă financiară; acor¬duri cu privire la protecţia investiţiilor (în literatura de specialitate se dă caracteristica detaliată a acestor tipuri de contracte [2, p.287-293].

Contractele internaţionale de tipul al doilea conţin regulile de drept civil pentru reglementarea relaţiilor de proprietate, ce decurg din contactele economice externe. Din contractele internaţionale de acest tip face parte în primul rând Convenţia ONU cu privire la contractele internaţionale de comercializare a mărfurilor din anul 1980 (în continuare "Convenţia de la Viena").

în cadrul Convenţiei au fost delimitate sferele de aplicare şi regu¬lile generale, modul de încheiere a contractelor de comercializare a mărfurilor, angajamentele părţilor, mijloacele de protecţie juridică în cazul încălcării contractului de către vânzător sau cumpărător, precum şi diverse alte prevederi [mai pe larg vezi 1, precum şi 3, p. 466-491]. Disponibilitatea de acest document înlesneşte atât încheierea, cât şi realizarea contractelor, deoarece drepturile şi obligaţiile părţilor se stabilesc uniform.

Convenţia poartă caracter normativ. în acelaşi timp părţile, la dorin¬ţa lor, pot devia de la prevederile ei. Convenţia se extinde numai asupra contractelor cu caracter internaţional. Un factor determinant pentru în¬cheierea unei tranzacţii cu caracter internaţional este faptul că întreprin¬derile comerciale ale participanţilor la tranzacţie se află în state diferite.

Din sfera de acţiune a Convenţiei s-au scos comercializarea mărfurilor de consum, vânzarea la licitaţie a hârtiilor de valoare, navelor de transport acvatic şi aerian, energiei electrice etc. Ea nu atinge de asemenea reglementarea juridică a tranzacţiilor, asupra cărora se extind prevederile contractelor internaţionale încheiate anterior.

în comerţul internaţional sub formă de document unic se încheie, de regulă, contracte complexe şi pe sume mari. în cazul relaţiilor de afaceri permanente cu un partener important se practică convenirea cu el a condiţiilor generale de comercializare (respectiv la import şi export) pentru ca într-o anumită frază să se facă trimitere la ele în tot ceea ce se referă la condiţiile neprevăzute în textul lui. La elaborarea textului unor asemenea condiţii generale de comercializare pot fi utilizate, printre altele, următoarele surse.

în primul rând, condiţiile generale de livrare, aplicate de unele state, formulările ce se conţin în ele sunt acceptate în practica contractuală şi de arbitraj.

In al doilea rând, condiţiile generale şi contractele-tip sunt elaborate sub conducerea Comisiei Economice Europene a ONU pentru diversele tipuri de tranzacţii comerciale. în ansamblu există circa treizeci de asemenea tipuri.

în rândul al treilea, contractele-tip aplicate pe larg în comerţul internaţional, elaborate de asociaţiile ramurale respective ale comer¬cianţilor unui anumit tip de marfa (cereale, ulei vegetal, bumbac, cau¬ciuc natural, material lemnos, pielărie, cărbuni, metale preţioase etc).

în rândul al patrulea, documentele Camerei Internaţionale de Co¬merţ au caracter de recomandare şi în mod obişnuit se aplică, dacă există trimitere la ele în contracul respectiv. Aici intră, în primul rând, Regulile internaţionale de interpretare a terminilor comerciali (INCOTERMS).

E posibilă şi elaborarea contractelor-tip proprii. La un asemenea contract, cunoscut partenerului, se poate face trimitere şi în oferta comercială. La determinarea condiţiilor contractului concret, precum şi la întocmirea contractelor-tip şi a condiţiilor generale de comercia¬lizare, la dorinţa părţilor, poate fi aplicat un document, adoptat în anul 1994 de Institutul Internaţional pentru Unificarea Dreptului Privat de la Roma, denumit "Principiile contractelor comerciale internaţionale".

17.3. Particularităţile relaţiilor contractuale în domeniul tranzacţiilor comerciale internaţionale

Obiecte ale operaţiunilor comerciale internaţionale sunt producţia materială şi serviciile, inclusiv rezultatele colaborării de producţie şi tehnico-ştiinţifice, ce capătă în procesul de schimb forma de marfa. Aceste obiecte determină tipurile tranzacţiilor comerciale şi particu¬larităţile relaţiilor contractuale la realizarea lor pe piaţa mondială.

Din principalele operaţiuni comerciale fac parte: schimbul de producţie în formă materială; schimbul de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice (sub forma comerţului cu patente, licenţe, know-how); schimbul de servicii tehnice (injineeringul consultativ şi în construcţii); operaţiunile de arendă, turism internaţional; acordarea serviciilor de consultanţă în

domeniul informaţiei şi perfecţionării gestiunii; schimbul de filme şi programe televizate etc.

Tranzacţiile din cadrul comerţului internaţional de mărfuri includ operaţiunile de decontări internaţionale; operaţiunile de transportare internaţională a încărcăturilor; operaţiunile de transport şi expediţie, de asigurare a mărfurilor, de asigurare a integrităţii încărcăturilor în timpul transportării lor internaţionale.

Principalele tipuri ale operaţiunilor comerciale internaţionale pot fi caracterizate în modul următor.

Operaţiunile din cadrul schimbului de produse în formă materială (exportul şi importul comercial). Prin operaţiuni de exrort-import se subînţelege activitatea comercială, legată de comercializarea mărfuri¬lor, ce au formă materială. O varietate a operaţiunilor de export-import sunt operaţiunile de reexport şi reimport. O parte considerabilă a ope¬raţiunilor de reexport se efectuează pe teritoriul aşa numitelor zone li¬bere (teritoriul portuar ce se află în afara teritoriului vamal al ţării date).