Sectorul terțiar

Factorii de repartiţie a serviciilor

Spre deosebire de industrie si agricultură, dezvoltarea şi amplasarea serviciilor nu depinde

predominant de premisele si factorii de organizare a producţiei cum ar fi materia primă, forţa de

muncă, ci de particularităţile consumului. Prin urmare, condiţia esenţială pentru dezvoltarea şi

repartiţia serviciilor va fi capacitatea de consum a teritoriului, care este conditionată la rândul ei de

următori factori:

- Asigurarea financiară a teritoriului, inclusiv a agenţilor economici din toate sectoarele şi ramurile

economiei şi nivelul veniturilor populaţiei;

- numărul de potenţiali consumatori - agenţi economici sau locuitori.

De asemenea, asupra dezvoltării şi amplasării serviciilor pot influenţa:

- frecventa de consum a serviciilor, care depinde la rândul ei de bunurile sau serviciile oferite

consumatorilor. De exemplu, punctele de vânzare a produselor de panificaţie în toate localităţile

de livrare a ziarelor, farmaciile, punctele de schimb valutar în oraşe sunt vizitate foarte des, astfel

ele vor fi amplasate în imediata apropiere de potenţialii consumatori. Bibliotecile, muzeele,

centrele de consultanţă sunt vizitate mai rar şi, respectiv vor fi localizate mai dispers; categoria

funcţională a localităţilor, în raport cu numărul de locuitori şi contribuţia acestor localităţi, în

deosebi a oraşelor în economia zonală, naţională, macroregională sau mondială;

- aşezarea geografică a localităţilor, centrelor industriale şi zonelor agricole;

- gradul de dezvoltare a infrastructurii de producţie şi sociale, în deosebi a transporturilor şi

comunicaţiilor;

- politica economică şi socială a statului;

- climatul investiţional;

- durata şi repartiţia timpului liber;

- structura de vârstă a populaţiei;

- tradiţiile populaţiei în prestarea anumitor servicii.

Comunicaţiile:

Comunicaţiile constituie o verigă indispensabilă nu numai a economiei mondiale, dar şi a civilizaţiei

contemporane, în ansamblu. Dezvoltarea postindustrială a impulsionat decisiv dezvoltarea acestor

servicii, ce deservesc practic toate ramurile economiei şi sunt răspândite în toate stateje lumii, în

primul rînd în cele dezvoltate. Comunicaţiile se află în avangarda revoluţiei tehnico - ştiinţifice

actuale, ce impulsionează, la rîndul lor, dezvoltarea tuturor ramurilor economiei şi, îndeosebi a

tehnologiilor de vîrf.

Astfel, se poate afirma fără îndoială, că nivelul de dezvoltare şi utilizare a comunicaţiilor reflectă, în

mare măsură şi nivelul dezvoltării social-economice şi de modernizare a statelor lumii. Mijloacele de

comunicaţie pot fi clasificate după criteriul funcţional, istoric, forma de transmitere a informaţiei ş.a.

După funcţionalitatea lor, se împart în comunicaţii de colectare, acumulare şi sistematizare a

informaţiei - cărţile, revistele; de transmitere a informaţiei: telefon, fax, radio, televizoare, telegraf

ş.a.; de păstrare - bibliotecile, bazele de date, calculatoarele, CD-urile. Unele mijloace de

comunicare pot fi clasate simultan în mai multe categorii funcţionale. După criteriul istoric

deosebim comunicatii tradiţionale şi moderne. Din cele tradiţionale fac parte cărţile, revistele,

ziarele, telefonul stationar, telegraful, radioul, posta scrisă (scrisorile), iar din cele moderne:

televizorul, telefonul, mobilul, faxul, computatorul. Forme modeme: posta electronică, teletextul,

videotextul, videotelefonia.

În ansamblu, dezvoltarea si repartitia comunicatiilor depinde de factorii menţionaţi anterior, în

special de asigurarea financiară, numărul de consumatori, categoria funcţională a localităţilor,

nivelul de dezvoltare a ramurilor si activitătilor atît economice cît si sociale care folosesc pe larg

comunicaţiile, îndeosebi modeme. Astfel, comunicatile sunt mai răspîndite în mediul urban şi în

statele înalt dezvoltate şi alte state cu asigurare financiară relativ înaltă si cu un climat investiţional

atractiv, precum zonele offshore şi statele financiar asigurate exportatoare de petrol, unde

predomină comunicaţiile moderne. Gradul de dezvoltare al comunicatiilor traditionale depinde de

numărul centrelor de informare şi instruire, asistenţa tehnico financiară a acestora, gradul de

frecventare şi importanţa practică a lor.

Serviciile comerciale moderne includ totalitatea activităţilor destinate mobilizării veniturilor

disponibile ale agenţilor economici şi populaţiei. Cele mai răspândite servicii comerciale modeme

sunt: serviciile bancare, de asigurare si reasigurare, de înregistrare şi reînregistrare, tranzacţiile cu

imobil, tranzactiile cu tehnologii, consulting-ul (serviciile de consultanţă economică, tehnică sau

juridică), engineering (de proiectare), auditul, managementul firmei ş.a.