Sociologie Economică

OBIECTIVE

Cursul îsi propune familiarizarea studentilor cu elementele de baza ale acestei

discipline aflate la granita dintre stiintele economice si sociologie, aprofundarea unor

cunostinte economice si sociologice, strict necesare viitorilor specialisti în domeniul

sociologiei si psihologiei, cunoasterea si interpretarea principalelor intercorelatii ale

economiei si sociologiei contemporane, românesti si straine.

Nota finala va fi o medie a notelor obtinute la examenul scris (pondere 50%),

precum si la activitatea de seminar sau lectii de sinteza (dupa caz) si referatul întocmit

înainte de examen de fiecare student (pondere 50%).

I. INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA ECONOMICA

1.1.Conceptele de baza în sociologia economica

Pentru ca o disciplina sa existe, trebuie îndeplinite, simultan, trei conditii:

- sa aiba obiect de studiu – în cazul nostru, obiectul de studiu al

Sociologiei economice îl constituie activitatea economico-sociala, modul în care

economia influenteaza societatea si reciproc;

- sa posede o metodologie proprie, adica un corpus de metode si tehnici,

cu ajutorul carora sa masoare si sa cuantifice obiectul de studiu – în cazul nostru,

Sociologia economica împrumuta de la Sociologie si Economie Politica aceste

metode si tehnici;

- sa existe mai multe cuvinte cheie, notiuni esentiale, concepte de lucru,

cu care sa opereze în cunoasterea obiectului sau de studiu. Sociologia economica

împrumuta concepte cheie din Sociologie si Economie Politica, precum si din alte

discipline socio-umane. Cele mai semnificative concepte cheie de care se serveste

sociologia economica sunt prezentate în dictionarul de termeni utili, aflat la

sfârsitul sintezei.

1.2. Activitatea economico-sociala si sociologia economica

Sociologia economica este o disciplina tematica, studiaza fenomenele sociale

care apartin domeniului economic sau, altfel spus, studiaza activitatea economicosociala

a oamenilor. Dificultatea de a defini sociologia economica, provine din

faptul ca „variabila economica” apare aproape în toate sistemele teoretice si

cercetarile empirice (practice) din sociologie. Astfel, distingem partea economica a

unui fenomen social ( de exemplu, studiul relatiilor dintre organizarea productiei si

structura sociala generata de acestea în cazul satelor devalmase, studiu realizat de

H.H. Stahl în lucrarea sa, Contributii la studiul satelor devalmase, 3 volume

publicate între 1958 si 1965) si partea sociala a unui fenomen economic (de

exemplu, studiul aspectelor contractuale ale fenomenelor economice, realizat de

E. Durkheim în lucrarea sa De la division du travail social, 1893). Chiar de la

originile sociologiei s-au înregistrat dificultati de delimitare între sociologie si

economie politica, fapt remarcat înca din controversa dintre Auguste Comte,

supranumit „întemeietorul sociologiei” (care sustinea ca sociologia înglobeaza

economia politica) si John Stuart Mill (adeptul ideii ca sociologia si economia

politica au acelasi statut epistemologic). Deci, sociologia economica este studiul

conditiilor istorice si sociale în care functioneaza legile economice.

O clasificare a ramurilor sociologiei economice poate fi facuta, dupa structura

procesului economic, în:

sociologia productiei – studiaza comportamentul uman, relatiile dintre

oameni si organizatiile formate de acestia în cursul desfasurarii productiei de

bunuri economice, având ca disciplina de sine statatoare sociologia muncii;

sociologia schimbului si repartitiei economice – sudiaza comportamentele

activitatilor de schimb, repartitie si circulatie a bunurilor economice;

sociologia consumului – are în atentie studiul comportamentelor si

aspiratiilor de consum de bunuri materiale si culturale si de servicii (comerciale,

turistice, artistice etc).