Structura sistemelor electronice de calcul

2.1. COMPONENTELE SISTEMELOR ELECTRONICE DE

CALCUL SI MODUL DE FUNCTIONARE

2.1.1. Componentele generale ale unui sistem electronic de

calcul

Un sistem electronic de calcul reprezinta un ansamblu de echipamente

(hardware) care, împreuna cu un sistem de programe (software) realizeaza prelucrarea

automata a datelor furnizate de utilizatori în scopul obtinerii informatiilor.

Echipamentele (hardware) sunt formate din calculatorul propriu-zis si

echipamentele periferice. Ele sunt folosite pentru culegerea, stocarea, prelucrarea,

redarea si transmiterea rezultatelor.

Comenzile sunt date echipamentelor prin intermediul unor programe

speciale, numite programe de baza (software de baza). Ele formeaza sistemul de

operare (SO) al calculatorului si sunt memorate pe suporturi externe, de regula

suporturi magnetice sau optice, de unde sunt încarcate în memoria interna. O parte

din programe sunt permanent rezidente în memoria interna si formeaza nucleul

SO.

În afara celor doua elemente pentru realizarea prelucrarilor mai sunt necesare

programele de aplicatii (software de aplicatii) care sunt specifice problemelor

utilizatorilor si datelor supuse prelucrarii.

2 Introducere în informatica economica

2.1.1.1. Componentele hardware

Termenul de calculator electronic este echivalent cu termenul "computer"

(în engleza), "ordinateur" (în franceza) si se refera la un sistem de calcul care

îndeplineste urmatoarele conditii:

- dispozitivele de lucru sunt realizate din circuite electronice;

- are memorie interna capabila sa memoreze date si programe;

- efectueaza prelucrari în mod automat pe baza de program.

În dictionarul de informatica calculatorul este definit ca "un sistem fizic

care prelucreaza datele introduse într-o forma prestabilita si furnizeaza rezultatele

fie într-o forma accesibila utilizatorului fie ca semnale destinate actionarii unor

echipamente"1.

Asa cum rezulta si din denumire, calculatoarele electronice efectueaza cu

predilectie calcule cu mare rapiditate. Termenul folosit în franceza este mai

adecvat si nu se rezuma doar la ideea de calcule.

În anul 1947, John von Neumann publica în SUA proiectul primului

calculator cu program memorat, cu prelucrarea secventiala a instructiunilor si

datelor, memorate împreuna în aceeasi forma si accesibile în acelasi mod

(EDVAC – Electronic Discrete VAriable Computer) în care precizeaza

urmatoarele componente ale unui calculator electronic:

- unitatea artimetica;

- unitatea centrala de control;

- unitatea de intrare;

- unitatea de memorie pentru stocarea datelor si a instructiunilor;

- unitatea de iesire.

1 Dictionar de informatica, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981, p.54.

Structura sistemelor electronice de calcul 3

Pe masura descrierii structurii calculatoarelor vom observa ca structura de

mai sus se regaseste, într-o forma sau alta, si la calculatoarele actuale. Se

considera ca aceste calculatoare electronice sunt cu o arhitectura von Neumann.

În structura unui calculator distingem doua categorii de componente

(fig.nr. 2.1):

- unitatea centrala;

- echipamentele periferice.