Bazele modelării și simulării

a) Reprezentarea etapelor

Tranziţiile sunt reprezentate ca în figura 1.2. Fiecărei tranziţii Ti îi este asociată o funcţie numită funcţie de receptivitate Ri. Ri = funcţie logică (variabile de intrare şi/sau de stare)

b) Reprezentarea tranziţiilor

Dacă sunt mai multe arce care sosesc sau pleacă de la aceeaşi tranziţie, reprezentarea conţine şi o linie dublă (figura 1.3).

c) Joncţiuni şi distribuţii ŞI

Când două sau mai multe linii se conectează la aceeaşi etapă, se regrupează (figura 1.4).

d) Joncţiuni şi distribuţii SAU

O tranziţie poate să nu aibă etape de intrare sau etape de ieşire. În primul caz vom avea tranziţie sursă, iar în al doilea - tranziţie finală. Ansamblul etapelor active la un moment dat, defineşte situaţia la acel moment. O situaţie corespunde unei stări a sistemului. Evoluţia stării se va face prin efectuarea tranziţiilor. Acţiunile sunt reprezentate într-un dreptunghi asociat etapelor, acestea putând fi executate când etapa respectivă este activă (figura 1.5).

e) Reprezentarea acţiunilor

O tranziţie este executabilă dacă următoarele două condiţii sunt îndeplinite:

- toate etapele care preced tranziţia sunt active (se spune că tranziţia este validă);

- funcţia de receptivitate asociată tranziţiei are valoarea adevărat sau este egală cu 1.

Execuţia unei tranziţii constă în a dezactiva toate etapele dinaintea tranziţiei şi a activa toate etapele de după. Aceste operaţii sunt indisociabile şi sunt executate simultan. Execuţia unei astfel de tranziţii este considerată de durată nulă. Reguli de execuţie a tranziţiilor:

- toate tranziţiile executabile sunt imediat executate;

- etapa ce este simultan activată şi dezactivată este considerată activă;

- mai multe tranziţii simultan executabile sunt simultan executate.

O variabilă de intrare de durată foarte mică este considerată un eveniment. În reprezentarea de tip Grafcet este introdusă o variabilă de temporizare t/i/ - o variabilă logică care va fi egală cu 1, dacă a trecut un interval de timp , din momentul ultimei treceri a etapei i de la starea inactivă la starea activă. Ca exemplu, pentru secvenţa din figura 1.6.a este prezentat modul de efectuare a tranziţiilor, prin diagrama din figura 1.6.b.

f) Diagrama pentru reprezentarea modului de efectuare a tranziţiilor

- unde:

- Xi reprezintă starea etapei i, iar Xi+1 reprezintă starea etapei i+1;

- t/i+1/10s şi t/i+1/20s sunt variabile de temporizare raportate la etapa i+1;

- a şi b - funcţii de receptivitate.

Acţiunile pot fi împărţite în două categorii: acţiuni de nivel impulsiv şi acţiuni de nivel (pot fi condiţionate sau necondiţionate). Acţiunile de nivel sunt definite numai pentru situaţii stabile. Acţiunile impulsive au durată foarte scurtă şi realizează schimbarea unei variabile sau contorizarea unei mărimi. Pentru sistemul modelat, aceste acţiuni pot fi ieşiri. Funcţia de receptivitate poate fi un eveniment extern sau un eveniment şi o condiţie. Macroetape şi pseudo-macroetape Macroetapele şi pseudo-macroetapele sunt utilizate pentru descrierea sistemelor complexe. Acestea permit detalierea separată a unor părţi din GRAFCET.

g) Reprezentarea macroetapei

Macroetapa are numai o intrare şi o ieşire. Execuţia unei tranziţii înainte de macroetapă conduce la activarea etapei de intrare din descrierea macroetapei. Pseudo-macroetapa - reprezintă o parte din GRAFCET, care este reprezentată concentrat.