Bani și credit - capitolul 1

BANII SI ROLUL LOR ÎN ECONOMIE

Rolul banilor în viata economica si sociala necesita abordarea aparitiei si evolutiei functiilor îndeplinite de acestia înca din perioada circulatiei pieselor din metale pretioase si pâna în prezent. Trecerea economiilor de la forma preponderent naturala (bazata pe troc) la economia de schimb, concurentiala, antreneaza importante modificari în rolul îndeplinit de bani în cadrul tuturor laturilor activitatii umane si economice. În contextul economiilor contemporane, desi s-au produs modificari importante din punctul de vedere al formei lor de existenta, banii continua sa îndeplineasca un rol major în politicile macro si mondoeconomice.

1.1 BANI SI MONEDA

Cea dintâi distinctie care trebuie facuta este aceea dintre bani si moneda.

1.1.1 Banii

Definitia banilor este urmatoarea :

Denumire generica pentru toate felurile de monede si de semne de valoare. Banii reprezinta un instrument social, o forma particulara imediat mobilizabila a avutiei sociale, o întruchipare transmisibila si omnivalenta a puterii de cumparare, care confera detinatorului dreptul asupra unei parti din produsul social al tarii emitente. Masa baneasca în circulatie conditioneaza cererea globala în economie. "Semnul monetar este o creanta transmisibila, emisa arbitrar si artificial, a carei functie esentiala este aceea de a putea fi schimbata direct pe o anumita cantitate de bunuri si servicii pâna în momentul când este distrusa" (J. Riboud). "Money is power" – banii sunt putere. Ei "au însusirea de a putea cumpara orice. Universalitatea acestei însusiri este puterea absoluta a esentei lor. Banii apar deci ca fiind atotputernici" (K. Marx). De aici fetisismul care confunda avutia cu banii. Aceasta idee mercantilista a lasat urme adânci pâna azi în expresii ca: "puterea bogatilor", "dominatia banilor", "suveranitatea dolarului" etc. (S. De Brunhoff).

1.1.1.1 Etape în evolutia banilor

O incursiune în evolutia banilor, oricât de succesiva ar fi ea, o consideram relevanta si, în acelasi timp, justificata pentru a explica legatura cauzala a diferitelor forme pe care le-au cunoscut de la aparitie si pâna în zilele noastre.

Evolutia banilor, de la concret la abstract, demonstreaza valabilitatea celor doua caracteristici pe care le au, calitatea de marfa si de creanta. În plus, analiza acestei evolutii va reliefa si rolul deosebit al factorilor subiectivi privind deciziile agentilor economici în legatura cu destinatia si oportunitatea folosirii banilor.

Banii se afla la dispozitia lumii occidentale de cel putin 27 de secole. Originea banilor se afla în schimb care la început s-a desfasurat ca troc. Trocul îngreuia însa schimburile si, treptat, oamenii au cautat un etalon mai general care sa le înlesneasca. Astfel s-au folosit scoici, piei, blanuri, bucati de metal s.a. Pâna la urma s-a ajuns la utilizarea metalelor pretioase (aur, argint) dar si utilizarea acestora era greoaie deorece, în momentul schimbului, trebuiau sa fie verificate sub aspectul puritatii si al greutatii. S-a ajuns, în sfârsit, printr-o inovatie, la baterea de monede pe care figurau anumite înscrisuri ca semne distinctive folosite pentru a fi recunoscute. În China circulau monezi metalice înca din secolul al XI-lea. Herodot scrie ca prima moneda de metal din Europa dateaza din secolele VII sau VI î. Hr. Lexicograful Pollux precizeaza ca regele Gyges al Lidiei si-a pus pecetea pe bucati ovoidale de electrum, aliaj de aur si argint. Dar este recunoscut faptul ca parintele monezii metalice a fost Phidon, regele din Argos care a trait înaintea lui Gyges. În Moneda. Mica enciclopedie (1982) Costin Kiritescu afirma ca din cele 27 de secole de existenta a monedei timp de 26 de secole, adica pâna la începutul primului razboi mondial, omenirea a folosit monezi metalice, de aur si argint. Având însa în vedere ca în secolul al XVII-lea au aparut bancnotele si ca pâna la primul razboi mondial acestea au circulat împreuna cu monezile metalice, se poate afirma ca timp de 3 secole (1600 - 1914) a existat o etapa de tranzitie, în care omenirea a folosit deopotriva monezi cu valoare proprie, de aur si argint, si semne banesti fara valoare proprie, bancnotele, care reprezentau în circulatie aurul si argintul si care, din aceasta cauza, erau deplin convertibile în aur sau argint. Începând cu primul razboi mondial si pâna astazi s-a desfasurat subperioada circulatiei exclusive a bancnotelor convertibile si neconvertibile si a banilor de cont. Convertibilitatea bancnotelor în aur a fost suspendata în 1971, orice relatie între aur si bani disparând.

Asadar, moneda a aparut de timpuriu în istoria societatii omenesti, fiind prezenta în tranzactii sub forma unor marfuri obisnuite si foarte variate. Exteriorizarea valorii se realizeaza o data cu schimbul, prin raportarea marfurilor la marfa care îndeplinea rolul de moneda. De la sfârsitul preistoriei, în Europa, vitele se utilizau ca moneda. În Africa Neagra, etnologii au observat în societatile traditionale folosirea monetara a sarii si a scoicilor rare care serveau, de obicei, ca podoabe. Acelasi lucru s-a întâmplat mult timp în Tibet cu ceaiul.

O data ce omul utilizeaza o marfa unica drept intermediar în tranzactii, el iese din sfera trocului primitiv pentru a intra în cea a economiei de schimb; marfa aleasa permitea vânzarea si cumpararea bunurilor obisnuite, masurarea precisa a valorii si economisirea. Deci locul trocului este luat de o marfa care, pe lânga utilizarea sa normala (ca bun de consum sau de productie), servea drept instrument de schimb.

Masurarea valorii marfurilor obisnuite va fi posibila prin stabilirea unui bun în calitate de etalon monetar. Bunul moneda-etalon trebuia sa fie durabil, pentru a conserva puterea de cumparare. Era necesar, de asemenea, sa fie divizibil pentru a permite efectuarea platilor si sa prezinte o valoare proprie, intrinseca, suficient de mare si stabila.