Extras din curs

CONŢINUTUL BUGETULUI DE STAT

La definirea bugetului de stat concură două abordări şi anume:

- una juridică şi alta economică.

Sub aspect juridic bugetul reprezintă un act prin care sunt prevazute şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului.

Sub aspect economic bugetul subliniază corelaţiile macroeconomice şi în special legătura cu nivelul şi evoluţia produsului intern brut.

Bugetul de stat exprimă relaţiile economice în formă bănească ce iau naştere în procesul repartiţiei PIB, în conformitate cu obiectivele de politică economică, socială şi de altă natură ale fiecărei perioade. Aceste relaţii se manifestă în dublu sens: pe de o parte, ca relaţii prin intermediul cărora se mobilizează resursele băneşti la dispoziţia statului, iar pe de alta parte, ca relaţii prin care se repartizează aceste resurse.

În economia modernă, bugetul nu mai constituie un simplu document în care se înscriu veniturile şi cheltuielile probabile ale statului pe o perioada de 12 luni, ci este un plan financiar la nivel macroeconomic.

În ţările cu economie de piaţă dezvoltată sfera de cuprindere a noţiunii de buget a fost extinsă. Pe lângă bugetul de stat în forma sa clasică, poate fi elaborat şi un alt instrument mai cuprinzător denumit buget al economiei naţionale (în Franţa) sau buget economic (în Marea Britanie şi SUA).

Bugetul economiei naţionale este conceput ca un ansamblu de conturi ale naţiunii, care reflectă pentru anul în curs şi pentru anul următor previziunile asupra tuturor agenţilor economici din ţara respectivă.

Forma în care se întocmeşte acest instrument cuprinzător diferă de la o ţară la alta.

În România, nevoile de resurse la nivelul societăţii şi posibilităţile de acoperire a acestor nevoi sunt reflectate în bugetul general consolidat.

Legea privind finanţele publice precizează faptul că gestionarea resurselor financiare publice se realizează printr-un sistem unitar de bugete. În bugetul de stat, ca principală componentă a sistemului bugetar se reflectă resursele financiare mobilizate la dispoziţia statului, repartizate în principal pentru realizarea acţiunilor social-culturale, apărarea ţării, asigurarea ordinei publice, autoritatea publică, ca şi pentru finanţarea unor investiţii şi activităţi de interes strategic, asigurarea protecţiei şi refacerea mediului înconjurător, asigurarea măsurilor de protecţie socială a populaţiei, realizarea programelor naţionale de cercetare şi investiţii publice.

Cheltuielile sunt structurate după destinaţia lor, pentru a reflecta alocarea fondurilor publice către activităţi sau obiective care definesc nevoile fiscale şi nefiscale (cu precizarea veniturilor provenind din impozite, taxe, contribuţii şi alte vărsăminte), precum şi venituri din capital.

În afara bugetului de stat, şi ca o excepţie de la principiul clasic al unităţii bugetare, anual sunt aprobate veniturile şi cheltuielile fondurilor speciale, ce se constituie în afara bugetului de stat, şi care au destinaţii clar precizate prin legi speciale.

În prezent se constituie doar două fonduri speciale ale căror venituri şi cheltuieli se înscriu în bugetul Fondului naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate şi respectiv, în bugetul Asigurărilor pentru somaj.

Rolul bugetului general consolidat este pus în evidenţă de modalităţile de exercitare a funcţiilor finanţelor publice.

Rolul bugetului este mult mai complex. El este considerat un intrument prin care se realizează alocarea şi redistribuirea resurselor şi care prezintă utilitate în procesul reglării activităţii economice şi sociale.

Fig. 1 Sistemul bugetar al României

1) Rolul alocativ al bugetului decurge din însăşi natura statului, care în mod tradiţional îşi asumă sarcina finanţării serviciilor publice.

2) Rolul redistributiv al bugetului este pus în evidenţă tocmai de natura lui specifică, respectiv aceea de instrument ce reflectă relaţii de mobilizare a resurselor de repartizare a acestora pentru finanţarea unor activităţi şi acţiuni determinate expres. Bugetul este intrumentul prin care se redistribuie o parte din PIB.

Redistribuirea se realizează atât prin intermediul impozitelor şi taxelor cât şi al cheltuielilor.