Evaluări

Asemenea abordării prin costuri, evaluarea echipamentelor prin metoda comparaţiei cu preţurile pieţei are, de asemenea, la bază principiul substituţiei conform căruia un cumpărător informat nu va plăti pentru un activ un preţ superior celui necesar achiziţiei unui activ comparabil, cu o utilitate echivalentă.

În acest caz, evaluarea activelor are la bază preţurile la care s-au realizat tranzacţii recente cu active identice sau asemănătoare activului evaluat. Dacă apar diferenţe între caracteristicile(de exploatare) ale activului luat ca bază de comparaţie şi cele ale echipamentului evaluat, preţul primului se va ajusta în funcţie de diferenţele constatate.

Credibilitatea abordării, este condiţionată de existenţa unei pieţe active. Această metodă de evaluare este credibilă în condiţiile în care există o piaţă activă, prin care se realizează un număr suficient de tranzacţii cu active identice şi/sau similare.

O piaţă activă este una care îndeplineşte următoarele condiţii:

- activele tranzacţionate în cadrul pieţei sunt omogene;

- există în permanenţă cumpărători şi vânzători interesaţi;

- preţurile sunt disponibile publicului.

Tranzacţiile trebuie să se facă conform condiţiilor de piaţă liberă.

Informaţiile în privinţa preţurilor trebuie să fie verificabile prin intermediul unor surse credibile. Este important ca preţurile utilizate să nu fie influenţate de interesele unor cumpărători sau vânzători.

Informaţiile în privinţa preţurilor ar putea fi obţinute de pe piaţa second hand, pe care se tranzacţionează active folosite, cu diferite grade de uzură. Această piaţă se compune din comercianţii de echipamente utilizate, licitaţii, vânzări publice şi private.

Active care au asemenea pieţe sunt: automobilele, camioanele, calculatoarele, avioanele, alte active cu piaţă identificabilă.

Teoretic, potrivit acestei metode, întreaga depreciere care afectează valoarea echipamentului de bază este reflectată în preţurile mai mici care se practică pe piaţa de echipamente second-hand.

Această abordare nu este aplicabilă în cazul în care activul evaluat este unic.

Ea, de asemenea, nu este aplicabilă, în situaţia în care nu există o piaţă activă pentru genul respectiv de echipamente. Acest lucru înseamnă că tranzacţiile cu echipamente similare se realizează foarte rar.

O piaţă inactivă sau, una în care numărul tranzacţiilor cu active comparabile este limitat, se datorează, adesea, inexistenţei cererii pentru genul respectiv de active, ca urmare, de exemplu, a deprecierii economice sau, naturii specializate a activelor respective.

În situaţia unei pieţe inactive, se apelează, în vederea evaluării, la metodele de evaluare bazate pe costuri sau venituri.

Evaluarea bazată pe comparaţiile cu preţurile pieţei implică parcurgerea următoarelor etape:

1. Analiza activului evaluat şi identificarea caracteristicilor, a stării efective a acestuia

Caracteristicile vizate sunt: marca, model, dimensiunea, capacitatea de producţie, consumuri specifice, vârsta cronologică, vârsta efectivă

2. Identificarea tranzacţiilor cu active comparabile şi obţinerea informaţiilor în privinţa preţurilor;

3. Efectuarea corecţiilor

În mod ideal, atunci când se apelează la această metodă în vederea evaluării unui echipament, evaluatorul ar trebui să procure preţurile la care s-au realizat cele mai recente tranzacţii cu active identice.

Două echipamente sunt considerate identice, în cazul în care când sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- sunt de aceeaşi marcă, acelaşi tip constructiv, aceeaşi tipodimensiune a parametrilor esenţiali de exploatare;

- sunt de mărci diferite, dar asemănătoare din punct de vedere constructiv, şi aceeaşi tipodimensiune a parametrilor esenţiali de exploatare.

Active comparabile:

Uneori, tranzacţii cu active identice pot fi întâlnite destul de rar.

Din acest motiv, poate fi necesară apelarea la preţurile la care s-au realizat tranzacţii cu active comparabile: asemănătoare dar nu identice.

Se urmăreşte ca activele să fie asemănătoare din punct de vedere costructiv, ca destinaţie, iar diferenţa între parametrii de exploatare să nu fie exagerată.

În aceste condiţii, evaluatorul va recurge la analiza de similaritate.

În cazul în care între activele comparate există diferenţe, preţurile de tranzacţionare luate de pe piaţă trebuie ajustate.

Întrebarea la care evaluatorul trebuie să răspundă este următoarea: ce preţ s-ar fi obţinut pentru activul tranzacţionat dacă ar fi fost identic cu cel evaluat.

Corecţiile au în vedere preţurile comparabilelor.

În vederea asigurării comparabilităţii trebuie urmărite următoarele elemente:

1. Producătorul:

Evaluatorul ar trebui să încerce să-şi procure, în vederea evaluării, preţurile la care s-au realizat tranzacţii cu active identice sau asemănătoare, realizate de aceeaşi firmă.

În cazul în care nu are la dispoziţie asemenea preţuri, evaluatorul ar trebui să utilizeze preţurile la care s-au tranzacţionat active similare realizate de întreprinderi comparabile.

2. Vârsta cronologică:

Dacă activul tranzacţionat a avut o vechime de 10 ani, în timp ce activul evaluat are o vechime de numai 5 ani, preţul de tranzacţionare ar trebui ajustat în sus.

3. Vârsta efectivă determinată de starea efectivă a echipamentului:

Aceasta reprezintă un teren dificil de comparaţie, doarece dacă starea activului evaluat este cunoscută, starea comparabilei este, adesea, dificil de stabilit.