Extras din curs
3.1 Abordări teoretice privind relaţia firmă transnaţională – stat
naţional
Globalizarea afacerilor şi a producţiei face ca economiile naţionale şi
destinele comunităţilor din cadrul lor să fie din ce în ce mai interconectate. În teoria
economica tradiţională, IED pot avea, în principiu, un impact pozitiv sau negativ
asupra bunăstării naţionale, însă mulţi hiperglobalişti susţin că producţia şi
competiţia globală sporesc eficienţa economiei mondiale, deoarece STN-urile
încurajează o diviziune internaţională a muncii, astfel încât ţările devin mai
specializate în producerea bunurilor în care deţin un avantaj comparativ.
Competiţia reduce profiturile monopoliste şi intensifică presiunea pentru inovaţie.
Se spune aşadar că STN-urile îmbunătăţesc performanţa economică naţională, din
moment ce aceste firme tind să aibă o productivitate mai mare decât firmele
interne şi contribuie la răspândirea noilor tehnologii şi la ridicarea nivelului de
calificare al forţei de muncă naţionale.
Interpretări mai critice susţin că această globalizare a afacerilor implică o
divergenţă în creştere între priorităţile corporatiste şi cele ale guvernelor
naţionale şi ale cetăţenilor lor. O mare parte din perioada postbelică, această
observaţie critică era frecventă în multe ţări, în special în ţările în curs de
dezvoltare. Aici, activitatea STN-urilor era adesea privită ca distorsionând
priorităţile de dezvoltare, impietând asupra dezvoltării bazei economice interne şi
producând profituri în exces care erau repatriate în afara ţării. O critică similară a
apărut în principalele ţări investitoare, inclusiv SUA, pretinzând că STN-urile
transferă în străinătate locuri de muncă şi tehnologie şi, prin urmare, afectează
baza prosperităţii naţionale. Mai mult, capacitatea corporaţiilor de a organiza
producţia la nivel global este percepută ca oferindu-le o putere structurală uriaşă
în comparaţie cu guvernul naţional şi forţa de muncă de la nivel naţional.
Scepticii în privinţa tezei globalizării adoptă un punct de vedere mai
tradiţional, concepând STN-urile drept companii în esenţă naţionale, cu activităţi
peste hotare; în consecinţă, ele sunt expuse controlului naţional. Aceste puncte
de vedere divergente creează contextul pentru analiza efectelor decizionale,
instituţionale, distribuţionale şi structurale ale globalizării producţiei asupra
suveranităţii şi autonomiei statelor capitaliste avansate.
În literatura de specialitate, s-au conturat o serie de teorii cu privire la relaţia
dintre statul naţional şi societatea transnaţională, şi anume teoria neoclasică, teoria
instituţională şi o derivare a acesteia, teoria neoinstituţională, precum şi paradigma
eclectică, abordare ce s-a impus în ultimul timp ca preponderentă în literatura de
specialitate.
A fost o vreme în care statul era privit ca forţa economică
dominantă, capabilă să dicteze discreţionar în relaţiile cu alţi agenţi economici.
Vremea aceasta a apus. Un transfer de putere a avut loc, şi el s-a petrecut pe
trei coordonate1:
- de la state slabe la state puternice;
- de la state la pieţe şi prin acestea la corporaţiile multinaţionale;
- o parte din putere s-a evaporat, în sensul că nu o mai exercită
nimeni.
Cauzele schimbării raportului de forţe sunt identificate de S. Strange2 în
impactul inovaţiilor tehnologice3 (promovate de corporaţii) şi în costurile
noilor tehnologii (pe care doar corporaţiile şi le puteau permite), precum şi în
punerea accentului pe puterea structurală, în detrimentul puterii relaţionale4.
Puterea asupra structurilor afectează şi relaţiile din interiorul respectivelor
structuri, iar corporaţia multinaţională este un rival pe măsură al statului în
exercitarea puterii asupra structurilor – S. Strange numeşte chiar corporaţia "o
instituţie politică".
Preview document
Conținut arhivă zip
- Extinderea Societatilor Transnationale si Impactul lor Asupra Tarilor Gazda-Efecte Interne.pdf