Cuprins
- 1. Rata inflatiei si cursul valutar
- 2. Legea pretului unic
- 3. Teoria paritatii pretului de cumparare
- 3.1 Versiunea absoluta a teoriei paritii de cumparare
- 3.2 Versiunea relative a teoriei paritaii puterilor de cumparare
- 3.3 Generalizarea teoriei paritatii puterilor de cumparare
- 3.4 Ipotezele teoriei paritatii puterilor de cumparare
- 3.5 Remarci asupra studiilor empirice relative
- 4. Ratele de dobanda si cursul de schimb
- 4.Factorii determinanti ai cursului de schimb (valutar) la vedere
Extras din curs
Daca cursul de schimb (valutar) la vedere este intr-o maniera generala determinat prin legea ofertei si a cererii, el depinde intr-un mod mai specific, de factorii economici si financiari. Rata inflatiei, soldurile balantei de plati si nivelul relativ al ratelor de dobanda sunt considerate ca factori determinanti fundamentali ai cursului de schimb (valutar) la vedere.
1.Rata inflatiei si cursul de schimb
Pe termen lung, cursul unei valute este in functie de rata inflatiei tarii considerate. O formulare mai exacta a relatiei dintre ratele inflatiei si cursurile valutar conduce la a enunta ca, variatiile cursului de schimb (valutar) intre doua valute A si B depind de diferentialul de inflatie existent intre economiile tarilor A si B. Aceasta concluzie a teoriei paritatii puterii de cumparare ramane atasata numelui lui G. Cassel. Aceasta (teoria) stabileste o relatie intre diferenta ratelor de inflatie a celor doua tari si evolutia cursului monedelor lor pe piata de schimb (valutar). Ea sustine ca, cursul de schimb (valutar) evolueaza in functie de puterea de cumparare respectiva a celor doua valute.
Daca puterea de cumparare a dolarului se degradeaza in raport cu cea a lui euro (deci, cu alte cuvinte, rata inflatiei in S.U.A. este superioara ratei inflatiei in Europa), valoarea dolarului in raport cu euro, mai devreme sau mai tarziu se va reajusta astfel incat sa restabileasca puterile de cumparare ale celor doua monede. Teoretic, amploarea acestei reajustari este egala cu diferenta ratelor de inflatie. Pentru teoria paritatii puterilor de cumparare, diferenta dintre ratele de inflatie ale celor doua tari explica evolutia cursului de schimb. Aceasta concluzie merita sa fie reexaminata in contextual unei economii internationale dominate prin miscari de capitaluri.
2. Legea pretului unic
Consideram doua economii, S.U.A. si Europa si propunem ca ele au produs in acelasi moment t1 un bun B in aceleasi conditii, cu aceeasi functie de productie. Se admite, in egala masura, ca functiile de utilitate ale consumatorilor sunt identice si ca rata inflatiei este aceeasi in cele doua tari. In situatie de echilibru si in absenta costurilor de tranzactie, pretul bunului B trebuie sa fie identic in cele doua economii. Daca pretul este exprimat in moneda locala in fiecare din cele doua tari (dolar si euro), identitatea pretului nu este posibila decat luand in calcul cursul de schimb (valutar) la vedere al dolarului in raport cu euro.
B1,EUR= B1,USD x S1,USD/EUR [1]
B1,EUR: pretul in euro al bunului in momentul 1,
B1,USD: pretul in dolari al bunului in momentul 1,
S1,USD/EUR : cursul de schimb in momentul 1.
Si luam un exemplu: Daca preturile in Europa si in S.U.A. ale unui bun sunt respectiv egale cu 10 euro si cu 11 dolari, este usor de a deduce ca, cursul de schimb al euro in raport cu dolarul este 1EUR=USD 1,10 sau ceea ce revine, de asemenea, la o serie USD1=1/1,10 EUR, respectiv 0,91EUR.
Aceasta relatie dintre cursul de schimb si pretul unui bun produs in cele doua economii constituie legea pretului unic.
Propunem ca aceasta lege nu este verificata si ca, cursul de schimb se stabileste la 1EUR=USD 0,90. Aceasta supraevaluare a dolarului (sub-evaluare a euro) are doua consecinte. Prima este crestera importurilor americane, deoarece produsul fabricat in Europa, importat in SUA si valorizat la cursul de schimb de 1EUR=USD 0,90 costa mai putin scump exprimat in dolar decat acelasi produs fabricat in SUA.
A doua consecinta este de a reduce vanzarile americane cu destinatia Europa deoarece pentru a obtine 11 dolari, exportatorul american trebuie sa factureze bunul pe care l-a exportat la 12,22 euro ceea ce este superior pretului produsului fabricat in Europa. Supraevaluarea dolarului angajeaza un deficit comercial care nu poate fi absorbit in cadrul unui sistem de schimburi flotante, decat printr-o reducere a cursului de schimb. Echilibrul va fi in final restabilit atunci cand 1EUR=USD 1,10. Este deci procentul de arbitraj asupra bunurilor, care conduce la ceea ce legea pretului unic evidentiaza.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Factorii Determinanti ai Cursului de Schimb Valutar la Vedere.doc