Finanțe

FINANTE – CURS I+II

Generalitati

In mod generic sau intr-un limbaj obisnuit,termenul de finante are intelesul de bani.

Din punct de vedere didactic,finantele sunt definite ca fiind relatii economico-sociale exprimate in forma baneasca aparute in procesul redistribuirii produsului intern brut (PIB) intre institutiile statului si cetateni,persoane fizice sau juridice.

Din punct de vedere al formei de proprietate,finantele se impart in: - publice

- private

In cadrul acestei discipline ne vom ocupa de finantele private ale agentilor economici nu si de finantele private ale gospodariilor.

Aparitia finantelor publice este asociata aparitiei societatii sclavagiste,moment in care s-au constituit primele forme de stat si au aparut banii ca mijloc de schimb.

Finantele private au o istorie mult mai recenta,aparitia acestora fiind asociata aparitiei capitalismului (sec XIX).

Raportul dintre finantele publice si cele private variaza de la un stat la altul,de la o perioada la alta si de la o oranduire la alta.

Romania se afla pe o spirala istorica,ea revenind de la socialism inapoi la capitalism.

Structura financiara a unui stat este construita in avantajul clasei politice conducatoare

Intre finantele publice si finantele private exista o serie de asemanari si deosebiri:

- finantele publice au la baza constrangerea; finantele private se bazeaza pe relatii contractuale(consensuale).In medie,peste 90% din resursele financiare publice ale unui stat provin din taxe si impozite ce au un caracter obligatoriu.Pentru agentii economici privati,marea majoritate a resurselor se procura prin intelegeri contractuale

- finantele publice sunt reglementate de dreptul public,iar cele private au la baza dreptul comercial

- atat finantele publice cat si cele private se confrunta cu probleme de echilibru financiar (pot avea pierderi).In cazul finantelor publice,deficitul bugetar este cronicizat.Acesta se acopera din imprumuturi de stat sau finantari nerambursabile.In cazul finantelor private,o permanentizare a dezechilibrului financiar conduce inevitabil la faliment

- in cazul societatilor comerciale cu capital de stat,nu se iau masuri de executare silita pentru recuperarea datoriilor restante.In cazul acestor societati se procedeaza la reesalonari si chiar scutiri ale acestor obligatii.Pentru agentii economici privati,de multe ori,executarea silita i-a falimentat,desi prin compensare ar fi iesit pe profit

- statul poate influenta cresterea preturilor prin banca sa centrala (BNR).Pentru agentii economici privati,de cele mai multe ori,cresterea preturilor este echivalenta cu scaderea profitului

- scopul final al finantelor private este,pe termen scurt,de maximizare a profitului iar pe termen mediu si lung,de maximizare a valorii societatii.Pentru finantele publice,scopul final trebuie sa fie asigurarea unor conditii demne,decente de trai pentru toti cetatenii tarii.Statul nu trebuie sa se limiteze la indeplinirea functiilor sale prin redistribuirea PIB-ului,ci trebuie sa coordoneze aceste functii pentru ca cetatenii sai sa aiba un trai decent.

De-a lungul timpului,s-au delimitat 2 conceptii majore privind locul si rolul finantelor in societate:

1. conceptia liberala (neinterventionista)

2. conceptia KEYNES-ista (interventionista)

1. Conceptia liberala

- are la baza principiul liberei functionari a pietei si al autoreglarii acesteia (“laisser-faire,laisser-passer”)

- in cadrul doctrinei liberale,statul era redus la functiile sale de baza (apararea nationala,asigurarea ordinei si sigurantei nationale si reprezentarea internationala)

- statul,in conceptia liberala era un “STAT-JANDARM”;cheltuielile publice erau reduse la minim,impozitele erau un rau necesar si aveau ca singur scop acoperirea cheltuielilor

- bugetul public se incheia intotdeauna echilibrat sau excedentar,daca era posibil

- odata cu marea criza economica mondiala din 1929-1933,a devenit evident faptul ca libera functionare a pietei nu poate preveni si nici combate marile dezechilibre economice (inflatia,somajul si recesiunea economica)