Finanțe corporative - curs 2

In cadrul unitatii corporative tipologia intreprinderi este complexa astfel dupa forma de proprietate:

- Intreprindere privata individuala;

- Intreprindere privata in asociere corporativa;

- Intreprindere sau societate privata/publica pe actiuni;

- Intreprindere mixta, privata si publica, nationala sau internationala;

- Intreprindere multinationala.

Partenerii intreprinderilor corporative:

- Clienti; >> Furnizori de exploatare si investitii;

- Personalul angajat; >>Actionarii managerii;

- Creditorii (bancile care au investit in intreprinderi prin intermediul pietei de capital);

- Statul si diverse organisme sociale.

In categoria de parteneri intervin mult mai direct in luarea deciziilor financiare:

- Actionarii sunt proprietarii actiunilor; acestia pot participa la cresterea capitalului, pot accepta reinvestirea drepturilor in intreprindere, isi asuma riscul in caz de faliment si primesc un dividend si eventualele plus valori realizate asupra valorii actiunilor.

- Conducatorii gestioneaza patrimoniul intreprinderii si iau deciziile financiare. In intreprinderile mari conducatorii au preferinte pentru autofinantare in timp ce actionarii doresc sa obtina dividende.

- Creditorii sunt cei care furnizeaza resurse financiare unitatii corporative. Se pot distinge urmatorii creditori:

- Obligatarii care au subscris la imprumuturile obligatare toate lansate de intreprindere;

- Bancile si institutiile financiare care furnizeaza creditele bancare pe termen scurt, mediu si lung;

- Diferiti creditori care sunt remunerati printr-o dobanda fixa sau variabila in functie de un indice, dar independent de rezultatul financiar al intreprinderii; isi asuma anumite riscuri (risc de semnatura; risc de faliment al intreprinderii cand rata dobanzii este ridicata; risc de crestere de preturi care sa antreneze o pierdere de putere de cumparare a capitalului imprumutat si neindexat);

- Statul este prezent in toate deciziile financiare ca urmare a consecintelor fiscale ale oricarei decizii financiare cu privire la profit, TVA, alte impozite si taxe locale sau contributii sociale.

3. Continutul gestiunii financiare a unitatilor corporative si atributiile gestiunii financiare

Gestiunea financiara a intreprinderii retine in mod esential studiul deciziilor financiare si a gestiunii patrimoniului intreprinderii.

Exista doua categorii de decizii financiare:

- Decizii pe termen lung care cuprind decizii de investitii, de finantare, de distribuire de profit si dividende. Managerii financiari folosesc in deciziile financiare pe termen lung matematicile financiare (capitalizarea si actualizarea). Studiul deciziei de finantare cuprinde:

- Organizarea pietei financiare; √ Studiul principalelor surse de finantare;

- Notiunea de cost de capital procurat; √ Structura financiara a intreprinderii.

- Decizii pe termne scurt vizeaza urmatoarele:

- Gestiunea ciclului de exploatare (gestiunea stocurilor, a creantelor si a datoriilor de exploatare);

- Gestiunea trezoreriei intreprinderii; Gestiunea riscurilor.

Controlul deciziilor financiare ridica trei probleme si anume organizarea controlului financiar intern, tehnicile de control extern si analiza diagnosticului financiar si a valorii intreprinderii.

Schematic continutul gestiunii financiare contine urmatoarele:

- Deciziile financiare pe termen lung si scurt; √ Sistemul financiar, banci si piete de capital;

- Sistemul de informare contabil si financiar;

- Organizarea functiei financiare care cuprinde locul directiei financiare, finantist si trezorier, control de gestiune intern si extern si analia diagnosticului financiar si a valorii intreprinderii.

1. Una din atributiile gestiunii financiare o constituie asigurarea maximizarii valorii intreprinderii sau a bogatiei proprietarilor sai.

Maximizarea valorii presupune ca patrimoniul sa fie angajat inntr-un proiect de investitii care sa-l valorizeze ca urmare a rentabilitatii viitoare si a activitatii sale.

2. Gestiunea financiara trebuie sa vegheze la mentinerea performantelor intreprinderii la un nivel satisfacator precum si maximizarea rezultatelor financiare pe termen mediu si lung.

Finantele corporative nu preconizeaza cautarea cu orice pret unui profit maxim pe termen scurt ci apreciaza stabilitatea performantelor introducand notiunea de valoare actuala si de risc.

3. Stapanirea riscurilor financiare. Riscul la o intreprindere poate fi definit prin referire la variabilitatea anticipata a rezultatelor financiare care sunt susceptibile de a fi asigurate.

Daca varibilitatea rezultatului financiar defineste forma generala a riscului financiar, formele specifice ale riscului trebuie analizate si stapanite de catre gestiunea financiara astfel:

- Riscul de exploatare si structura stocurilor;

- Riscul de indatorare si efectul de levier financiar;

- Riscul de faliment;

- Riscul de schimb valutar si rata dobanzii bancare.

4. Mentinerea solvabilitatii sau stapanirea echilibrului financiar. Riscul de faliment rezulta din insolvabilitatea posibila a intreprinderii. Prin solvabilitate se intelege ca intreprinderea sa faca fata datoriilor sale exigibile.

4. Responsabilitatile operationale ale gestiunii financiare

Responsabilitatile operationale ale gestiunii financiare se distribuie intre cele 3 faze ale ciclului de exploatare. Acest ciclu comporta in primul rand o faza de diagnostic financiar care are ca obiectiv aprecierea situatiei si activitatii financiare a intreprinderii. A doua faza se refera la masurile concrete care se pot lua pentru acoperirea lacunelor semnalate in activitatea intreprinderii si sa le valorizeze. A treia faza se refera la urmarirea si controlul proiectelor privind finantarea unui proiect de exploatare sau de investitii.

Responsabilitatile gestiunii financiare intr-o schema redusa se prezinta astfel:

- Diagnostic financiar care consta in aprecierea punctelor forte si a celor slabe referitoare la situatia financiara a intreprinderii si a performantelor ei;