Finanțe - curs 1

REZUMAT

În vorbirea curentă, ca şi în literatura de specialitate, se folosesc mai multe

expresii făcând parte din familia cuvântului finanţe, în sensuri apropiate sau diferite,

după caz: finanţe, finanţe publice, finanţe private etc. Cuvântul finanţe îşi are

originea în limba latină. În secolele al XIII-lea - al XIV-lea se foloseau expresiile

finatio, financias şi financia paecuniaria, în sensul de “plată în bani”. Se presupune

că aceste expresii derivă de la cuvântul finis, utilizat adesea în sensul de “termen de

plată”1.

Finanţele au un rol primordial în orice activitate. Proiectele, strategiile şi

obiectivele oricărei activităţi sunt imposibile fără corelarea lor cu posibilităţile de

finanţare. Potrivit unor autori, fără ştiinţa finanţelor toate celelalte ştiinţe economice

nu ar fi decât o sumă de concepte frumoase. Toate ideile încep să aibă un rol în

bunăstarea umană doar atunci când pot fi finanţate. Un sistem financiar ce operează

fluent irigă cu banii necesari ideile valoroase.

Componentă a ştiinţelor economice, finanţele reprezintă un sistem de

cunoştinţe ştiinţifice, de metode şi tehnici de estimare a necesarului de resurse

financiare şi a posibilităţilor de finanţare. De asemenea, ştiinţa finanţelor

fundamentează căile de echilibrare a bugetelor, de finanţare a deficitelor, de

efectuare a controlului financiar, prognoza financiară, evaluarea eficienţei în

domeniul financiar.

Se poate considera că ştiinţa finanţelor este alcătuită din mai multe discipline, printre care

sunt de amintit: finanţele publice, finanţele firmei, gestiunea financiară, analiza economicofinanciară,

fiscalitatea, relaţiile financiare internaţionale.

Când se vorbeşte de finanţe, se au în vedere două accepţiuni: una tehnică, şi una care

consideră finanţele ca o ştiinţă.

Din punct de vedere tehnic, finanţele pot fi definite ca totalitatea

fluxurilor băneşti dintr-o economie care au ca scop formarea veniturilor

(încasarea lor) şi realizarea (acoperirea) cheltuielilor la nivele diferite

(individ, organizaţie, stat).

Finanţele sunt considerate şi o ştiinţă, respectiv ştiinţa gestionării

patrimoniilor individuale, patrimoniilor organizaţiilor (firme, instituţii

etc.) sau a banului public. Prin ban public înţelegem ansamblul

cheltuielilor şi resurselor (veniturilor) statului sau ale unei colectivităţi

locale.

1 În franceză: - finance – sumă de bani;

- les finances – patrimoniul statului;

În germană - secolele XV-XVII, finanz (plata în bani), finanzer (cămătar).

În România, în secolul al XIX-lea, prin fisc, era denumit organul financiar ce încasa impozitele, taxele, amenzile etc.

2

I.1. Finanţele – un sistem de relaţii financiare

Relaţiile financiare sunt relaţii băneşti care apar în procesul

repartiţiei produsului intern brut, reprezentând transferuri monetare, în

dublu sens, în legătură cu formarea şi repartizarea fondurilor băneşti

necesare pentru satisfacerea nevoilor societăţii sau agenţilor economici.

Noţiunea de finanţe, în sens larg, include următoarele relaţii financiare:

1. relaţiile ce exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi cu titlu nerambursabil,

considerate relaţii financiare clasice, ce îşi găsesc reflectarea în bugetul de stat, bugetele

locale, bugetul asigurărilor sociale, bugetele fondurilor speciale etc. Acestea se reflectă în

cadrul finanţelor publice;

2. relaţiile ce exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă determinată, pentru care

se percepe dobândă, numite relaţii de credit;

3. relaţiile care exprimă un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse băneşti în schimbul

unei contraprestaţii, care depinde de producerea unui eveniment aleatoriu, numite relaţii de

asigurări – reasigurări;

4. relaţiile care apar în procesul formării şi repartizării fondurilor băneşti la dispoziţia

întreprinderilor, în vederea desfăşurării activităţii acestora, numite finanţele

întreprinderilor.

Figura. I. Componentele relaţiilor financiare

Astfel, se poate afirma faptul că noţiunea de finanţe mai poate fi folosită în dublu sens:

1. finanţe în sens restrâns (relaţiile clasice);

2. finanţe în sens larg, care cuprind şi relaţiile de credit, relaţiile de asigurări – reasigurări şi

finanţele întreprinderilor.